Implicarea senzorială în muzee și galerii: utilizarea celor cinci simțuri și a activităților inspirate de programul TimeSlips

Acest modul îi ajută pe viitorii Ambasadori Culturali vârstnici să creeze, să adapteze și să faciliteze activități simple, bazate pe cele cinci simțuri, în muzee, galerii și alte spații culturale. Modulul arată cum întrebările și stimulii senzoriali, întrebările deschise și metodele de facilitare inspirate de TimeSlips pot susține curiozitatea, observarea atentă, imaginația, participarea și implicarea culturală prin schimb de experiențe, fără a necesita cunoștințe formale despre artă.

Modulul are un caracter practic și este destinat adulților cu vârsta de peste 55 de ani, educatorilor pentru adulți care lucrează cu persoane vârstnice și educatorilor din muzee sau galerii care doresc să facă învățarea culturală mai activă, primitoare, incluzivă și relevantă.

●       Înțelegerea modului în care implicarea senzorială poate face vizitele la muzee și galerii mai relevante și mai interactive pentru persoanele vârstnice.

●       Recunoașterea modului în care asocierile legate de văz, auz, atingere, miros și gust pot fi utilizate în siguranță și cu respect în procesul de învățare culturală.

●       Învățarea modului de selectare și pregătire a unor stimuli senzoriali simpli, conectați la opere de artă, obiecte și spații culturale.

●       Exersarea creării și utilizării unor întrebări senzoriale deschise, care integrează principii selectate inspirate de TimeSlips, precum imaginația, acceptarea și participarea fără presiunea de a greși.

●       Crearea și adaptarea unor activități scurte, bazate pe cele cinci simțuri, pe care Ambasadorii Culturali vârstnici le pot sprijini sau co-facilita.

●       Respectul pentru răspunsuri diferite: participanții pot observa, imagina și interacționa cu obiectele culturale în moduri diferite.

●       Invitație fără presiune: participanții pot vorbi, scrie, arăta cu degetul, alege o carte, asculta sau decide să nu răspundă.

●       Curiozitate în locul expertizei: implicarea senzorială pune preț pe observare și imaginație mai degrabă decât pe cunoștințe corecte de istoria artei.

●       Acceptare și facilitare de susținere: contribuțiile sunt recunoscute fără corecturi, iar ideile diferite pot coexista.

●       Adaptabilitate și limite bine stabilite: activitățile ar trebui adaptate în funcție de confortul, abilitățile și energia participanților, rămânând totodată de natură culturală și educațională, mai degrabă decât terapeutică sau diagnostică.

Muzeele și galeriile sunt în principal experimentate în principal prin intermediul văzului. Vizitatorii sunt invitați să observe picturi, sculpturi, fotografii, obiecte istorice, arhitectură sau spații expoziționale. Pentru unii vârstnici, aceasta poate fi o experiență plăcută. Pentru alții, poate părea o activitate pasivă, obositoare sau intimidantă, mai ales dacă consideră că au nevoie de cunoștințe de specialitate pentru a înțelege ceea ce văd.

Implicarea senzorială oferă o altă modalitate de abordare. Ea îi invită pe participanți să observe culorile, formele, texturile, sunetele, spațiile, amintirile, mirosurile, gusturile și senzațiile corporale legate de experiența culturală. Scopul nu este acela de a atinge obiectele originale din muzeu sau de a analiza arta din punct de vedere formal. Scopul este acela de a crea mai multe modalități de a atrage atenția, de a stabili conexiuni și de a încuraja participarea.

Cele cinci simțuri pot fi utilizate direct sau indirect. De exemplu, participanții pot observa textura unei suprafețe pictate, pot asculta sunetele dintr-o galerie, pot ține în mână un obiect care poate fi manipulat în siguranță, pot mirosi un mic eșantion de parfum asociat unei anumite perioade istorice sau își pot imagina gustul unui preparat prezentat într-o pictură. Aceste mici puncte de pornire senzoriale îi pot ajuta pe seniori să simtă că își pot exprima liber reacțiile personale și creative.

Practicile multisenzoriale din muzee pot combina observarea vizuală cu sunetul, mirosul, materialele care pot fi manipulate în siguranță și asocierile senzoriale bazate pe imaginație (Ucar, 2015; D’Andrea et al., 2022).

Acest modul integrează, de asemenea, principii selectate inspirate de TimeSlips, în special invitația deschisă, imaginația, acceptarea și participarea fără presiunea de a greși. În cadrul învățării în muzee și galerii, aceste principii oferă un cadru de sprijin pentru explorarea senzorială și îi încurajează pe participanți să răspundă fără presiunea de a-și aminti informații exacte sau de a oferi o singură interpretare corectă.

Această abordare se bazează pe practicile TimeSlips, care înlocuiesc presiunea de a-și aminti cu oportunități de a imagina și de a răspunde la întrebări deschise (TimeSlips Creative Storytelling, 2019).

Viitorii Ambasadori Culturali pot folosi aceste instrumente pentru a-și sprijini participanții în timpul vizitelor, pentru a ajuta grupurile să încetinească ritmul și să observe mai atent, pentru a încuraja răspunsuri simple și pentru a co-crea activități culturale scurte, care să fie plăcute, respectuoase și accesibile.

Ideea centrală a modulului 

Cele cinci simțuri reprezintă punctul de pornire. Facilitarea bazată pe întrebări deschise, inspirată de TimeSlips, oferă cadrul pentru participare. Împreună, acestea îi ajută pe seniori să treacă de la „Nu știu suficient” la „Pot să observ, să-mi imaginez și să contribui”. 

Observarea este importantă în muzee și galerii, dar reprezintă doar o parte a experienței. Un vizitator poate privi un obiect, dar poate, de asemenea, să perceapă spațiul din jurul său, să audă sunetele din încăpere, să își imagineze textura materialului, să își amintească un obiect similar de acasă sau să simtă o anumită stare creată de lumină, culoare și dimensiune.

Pentru persoanele vârstnice care învață, implicarea senzorială poate fi deosebit de utilă, deoarece permite participarea fără a necesita un vocabular de specialitate. Un participant poate spune: „Culoarea aceasta îmi transmite căldură”, „În această încăpere este o atmosferă liniștită” sau „Obiectul acesta îmi amintește de bucătăria bunicii mele”. Aceste răspunsuri reprezintă forme valide de participare la experiența culturală, chiar dacă nu constituie o analiză formală a artei.

Cercetările privind programele muzeale dedicate persoanelor vârstnice indică faptul că activitățile accesibile, creative și bazate pe explorarea obiectelor pot sprijini implicarea, învățarea, interacțiunea socială și bunăstarea psihologică (Todd et al., 2017; Thomson et al., 2018).

Cercetările privind explorarea și manipularea obiectelor sugerează, de asemenea, că îmbinarea experiențelor vizuale, tactile și verbale poate sprijini învățarea, bunăstarea și incluziunea socială în rândul persoanelor vârstnice (D’Andrea et al., 2022).

Ambasadorii Culturali nu sunt așteptați să înlocuiască educatorii muzeali. Rolul lor este diferit. Ei își pot ajuta colegii să se simtă mai confortabil, să încetinească ritmul vizitei, să observe detalii și să participe într-un mod relaxat și lipsit de presiune. Aceste principii sunt în concordanță cu recomandările practice dezvoltate în cadrul proiectului Museums on Prescription pentru activitățile desfășurate cu persoane vârstnice în muzee (Veall et al., 2017).

O abordare senzorială le oferă Ambasadorilor instrumente practice, ușor de învățat și de adaptat. Aceștia pot:

• Adresa întrebări senzoriale simple în timp ce se află lângă un obiect.

• Pregăti, împreună cu personalul muzeului, mici materiale care pot fi manipulate sau cartonașe cu întrebări-stimul.

• Sprijini participanții mai retrași, oferindu-le mai multe modalități de a răspunde.

• Ajuta grupul să facă legătura între expoziție și experiențele de viață, fără a-i determina să împărtășească aspecte personale dacă nu doresc.

Principiul accesibilității pentru persoanele în vârstă

Începe prin a observa, nu prin a explica. O simplă observație senzorială poate deschide calea către încredere, conversație și curiozitate.

Un exemplu scurt

În loc să înceapă cu „Această pictură aparține curentului impresionist”, moderatorul poate începe cu: „Care este prima culoare pe care o remarcați?” sau „Dacă această pictură ar avea un sunet, ar fi unul liniștit sau puternic?”. După câteva răspunsuri, se pot adăuga informații concrete, în porții mici.

This section presents five sensory access points and explains how they can be used safely and imaginatively in museums and galleries.

Fiecare simț poate oferi un mod diferit de a crea o conexiune cu o operă de artă, un obiect sau un spațiu cultural. O activitate nu trebuie să implice toate cele cinci simțuri; adesea, este suficient să se concentreze clar pe un singur simț.

Implicarea senzorială nu presupune întotdeauna ca participanții să experimenteze fizic un sunet, o textură, un miros sau un gust. În muzee și galerii, unele simțuri pot fi stimulate direct, în timp ce altele sunt explorate prin intermediul unor materiale sigure, al asocierilor sau al imaginației. Înțelegerea acestei diferențe îi ajută pe Ambasadorii Culturali să aleagă sugestii semnificative, practice și adecvate contextului.

Practicile multisenzoriale din muzee arată că replicile, sunetul, mirosul și alte materiale senzoriale pot oferi modalități suplimentare de a interacționa cu colecțiile, fără a atinge operele de artă originale (Ucar, 2015).

Figura 1.: Utilizarea directă și indirectă a simțurilor

Sursa: Conținut elaborat pe baza lucrărilor Ucar (2015) și D’Andrea et al. (2022); material vizual creat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare de imagini bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Implicarea senzorială trebuie să respecte întotdeauna colecția, spațiul cultural și limitele personale ale participanților.

●       Nu atingeți niciodată operele de artă originale sau obiectele din colecție, decât dacă personalul muzeului permite în mod explicit acest lucru.

●       Folosiți replici aprobate, obiecte care pot fi manipulate sau mostre de materiale atunci când activitatea implică atingerea.

●       Evitați mirosurile puternice și permiteți întotdeauna participanților să refuze activitățile bazate pe mirosuri.

●       Nu folosiți alimente decât după ce au fost luate în considerare alergiile, cerințele de igienă și regulamentele spațiului.

●       Păstrați stimulii senzoriali simpli. Prea mulți stimuli simultan pot deveni obositori sau derutanti.

●       Oferiți mai multe modalități de participare: participanții pot vorbi, arăta, scrie, alege un card sau pur și simplu asculta.

Activitățile senzoriale trebuie să respecte întotdeauna cerințele muzeului sau galeriei privind protejarea colecțiilor și siguranța vizitatorilor. Recomandările privind lucrul cu persoanele vârstnice în muzee subliniază, de asemenea, importanța confortului, a posibilității de a alege, a comunicării clare și a unor modalități flexibile de participare (Veall et al., 2017).

Sfat practic

Un mic kit senzorial poate include mostre de țesături, piese din lemn, pietre netede, cartonașe parfumate în plicuri închise, linkuri audio pe telefon, cartonașe cu instrucțiuni tipărite cu caractere mari și șervețele umede. Acesta trebuie aprobat de muzeu sau galerie înainte de utilizare.

Un stimul senzorial este un mic element sau o întrebare care îi ajută pe participanți să observe și să reacționeze. Acesta trebuie să fie simplu, respectuos și legat de opera de artă, obiectul sau spațiul explorat.

Aceste principii reflectă recomandările din domeniul muzeal, care pun accent pe activități accesibile, centrate pe participanți și conectate cu obiectele și colecțiile muzeului (Veall et al., 2017).

Întrebările-stimul bune nu copleșesc grupul. Ele oferă o modalitate clară și simplă de a intra în experiență.

Un proces scurt de pregătire îl ajută pe Ambasadorul Cultural să mențină activitatea concentrată, sigură și ușor de gestionat.

Figura 2: Checklist pentru pregătirea întrebărilor-stimul

Sursa: Creat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare de imagini bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Următoarele exemple arată cum pot fi asociați stimulii senzoriali cu diferite tipuri de materiale culturale. Formularea poate fi adaptată în funcție de grup și de context.

Exemple practice de activități de sensibilizare ale muzeelor demonstrează modul în care replicile, texturile, mirosurile și alte materiale accesibile pot favoriza interacțiunea senzorială cu colecțiile muzeale (Crawford, 2022).

Pregătirea pentru siguranța emoțională

Stimulii senzoriali pot evoca amintiri sau asocieri personale (D’Andrea et al., 2022). Acest lucru poate fi pozitiv, dar poate deveni și un subiect sensibil. Ambasadorul Cultural nu ar trebui să insiste asupra detaliilor. O persoană poate spune pur și simplu „Asta îmi amintește de casă” și să se oprească aici. Este suficient.

• Nu le cereți participanților să explice amintiri personale dacă nu doresc să facă acest lucru.

• Evitați întrebări precum „De ce te-a întristat acest lucru?”

• Folosiți alternative delicate: „Vrei să ne spui mai multe sau preferi să mergem mai departe?”

• Păstrați atenția grupului asupra experienței culturale, nu asupra terapiei.

Întrebările senzoriale deschise îi invită pe participanți să observe, să își imagineze și să contribuie fără a avea nevoie de cunoștințe de specialitate sau de un singur răspuns corect. Acest lucru reflectă accentul pus de TimeSlips pe înlocuirea presiunii de a-și aminti cu libertatea de a-și imagina (TimeSlips Creative Storytelling, 2019). Aceste întrebări sunt deosebit de utile pentru persoanele vârstnice care se pot simți nesigure în privința faptului că „înțeleg arta” sau că au suficiente cunoștințe despre muzee.

O întrebare deschisă bună ar trebui să fie:

●        ușor de înțeles;

●        legată de opera de artă, obiectul sau spațiul explorat;

●        suficient de largă pentru a permite răspunsuri diferite;

●        suficient de clară pentru a nu-i deruta pe participanți;

●        formulată astfel încât să permită un răspuns bazat pe observare, imaginație sau asociere;

●        posibil de abordat prin cuvinte, gesturi, cartonașe, scris sau chiar prin tăcere.

Întrebarea nu ar trebui să fie doar una generală. Ar trebui, de asemenea, să stimuleze percepția senzorială sau imaginația.

Aceste idei de început pot fi adaptate la diverse opere de artă, obiecte și spații:

Figura 3: Formulări utile pentru întrebări de început

Sursa: Conținut elaborat pe baza TimeSlips Creative Storytelling (2019); material vizual creat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare de imagini bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Răspunsul facilitatorului este la fel de important ca întrebarea. Dacă răspunsul pare evaluativ, participanții ar putea deveni mai tăcuți. Dacă răspunsul este unul de acceptare, mai multe persoane s-ar putea simți suficient de confortabil pentru a contribui (TimeSlips Creative Storytelling, 2019).

Figura 4 prezintă o secvență simplă menită să faciliteze o scurtă discuție senzorială, care începe cu o observație în liniște și se încheie cu o concluzie apreciativă.

Figura 4: Secvență scurtă de facilitare

Sursă: Realizat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare a imaginilor bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Întrebările senzoriale deschise reprezintă un punct de plecare important, dar o activitate fără eșecuri implică mai mult decât simpla formulare a unei întrebări bune. Ea depinde, de asemenea, de modul în care se încurajează participarea, de felul în care sunt primite contribuțiile și de modul în care ideile individuale sunt reunite într-un mic rezultat comun.

În acest modul, sunt utilizate anumite principii inspirate din TimeSlips pentru a ajuta Ambasadorii Culturali să creeze activități senzoriale fără presiune, în cadrul cărora participanții pot observa, imagina și contribui fără a fi nevoiți să-și amintească fapte sau să ofere o singură interpretare corectă.

TimeSlips este o abordare creativă de implicare care pune imaginația, expresia și participarea înaintea reamintirii faptelor (TimeSlips Creative Storytelling, 2019). În acest modul, anumite principii sunt integrate în activități senzoriale destinate muzeelor și galeriilor.

Aceste princii includ:

●        invitație deschisă;

●        imaginație în locul testării memoriei;

●        acceptarea răspunsurilor diferite;

●        mai multe modalități de participare;

●        dezvoltarea pe baza contribuțiilor participanților;

●        apreciere în loc de evaluare.

Împreună, aceste principii îi ajută pe ambasadorii culturali să organizeze activități relaxate, în cadrul cărora participanții pot observa, imagina și contribui fără a avea nevoie de cunoștințe de specialitate sau de un singur răspuns corect.

O clarificare importantă

Acest capitol include o selecție de principii asociate abordării TimeSlips și le adaptează la activități scurte de implicare senzorială în muzee și galerii. Structurile activităților și exemplele prezentate aici reprezintă adaptări realizate de MUGArtS, nu formate oficiale de sesiuni TimeSlips.

O întrebare deschisă nu garantează, în sine, că o activitate se va desfășura fără probleme. Facilitatorul ar trebui, de asemenea, să adreseze o invitație blândă, să permită diferite modalități de participare, să recunoască contribuțiile participanților și să sintetizeze ideile acestora într-un mic rezultat comun. Aceste principii sunt integrate în structura completă a activității prezentată în secțiunea 8.1.

Într-o activitate inspirată de TimeSlips, facilitatorul nu se limitează la a accepta un răspuns și a trece mai departe. Atunci când este cazul, acesta îi ajută pe participanți să-și dezvolte sau să-și conecteze ideile.

Acest lucru este uneori descris prin principiul „da, și…”. „Da, și…” este identificat de TimeSlips ca un principiu fundamental pentru afirmarea contribuțiilor și susținerea implicării creative ulterioare (TimeSlips Creative Storytelling, 2021).

Facilitatorul nu trebuie neapărat să folosească exact aceste cuvinte. Principiul înseamnă:

1. recunoașterea contribuției;

2. menținerea ideii în prim-plan;

3. solicitarea unei alte idei sau a unui detaliu suplimentar.

Exemplu

Participant: „Aud o furtună.”
Moderator:„O furtună. Asta conferă tabloului o atmosferă puternică. Ce alt sunet ar mai putea face parte din ea?”

Un alt participant ar putea adăuga:

“O fereastră care se mișcă în bătaia vântului.”

Moderatorul ar putea întreba apoi:

“Acest sunet vi s-ar părea apropiat sau îndepărtat?”

Acest lucru ajută grupul să construiască un mediu senzorial comun, fără a stabili care răspuns este corect.

Printre modalitățile utile de a dezvolta o idee se numără:

●        „Ce altceva s-ar putea afla aici?”

●        „Ai simți că este aproape sau departe?”

●        „Sunetul acela ar putea fi blând sau puternic?”

●        „Are cineva o idee care s-ar putea potrivi aici?”

●        „Să păstrăm ambele posibilități.”

Nu este necesar ca fiecare răspuns să fie urmat de o altă întrebare. Dezvoltarea ideilor ar trebui să rămână firească și lipsită de presiune.

O activitate senzorială bazată pe participarea fără presiunea de a greși rămâne structurată, însă succesul nu depinde de memorie, de cunoștințe de specialitate sau de siguranța în exprimarea verbală. Principalele sale principii sunt sintetizate în Figura 5.

Figura 5: Activitate senzorială fără teama de a greși

Sursa: Conținut elaborat pe baza TimeSlips Creative Storytelling (2019, 2021); material vizual creat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare de imagini bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

În plus:

●       activitatea nu ar trebui să necesite nume, date sau terminologie de specialitate;

●       participanții ar trebui să poată alege oricând să nu participe, fără a fi nevoiți să explice de ce.

Pentru o verificare completă înainte de utilizarea unei activități, consultați Checklist pentru evaluarea activității din Figura 7.

Un Ambasador Cultural îi poate invita pe participanți să își imagineze sunetele asociate unui peisaj pictat, adresând întrebarea:

„Dacă am păși în acest tablou, ce sunet am putea auzi?”

Sunt acceptate și notate fără corectare răspunsuri diferite – precum vântul, apa, păsările, pașii, vocile sau liniștea. Grupul poate organiza răspunsurile într-o simplă hartă sonoră și poate crea un titlu comun. Acest exemplu arată cum o întrebare senzorială deschisă poate conduce la un rezultat comun, fără presiunea de a greși. O variantă completă, pas cu pas, este prezentată în Activitatea 2: Coloana sonoră a unei opere de artă.

O activitate de implicare senzorială potrivită pentru Ambasadorii Culturali ar trebui să fie scurtă, clară și ușor de adaptat. Ea ar trebui să poată fi desfășurată în cadrul unei vizite reale la muzeu sau galerie, unde timpul disponibil, spațiul, energia grupului și condițiile de accesibilitate se pot schimba.

O structură simplă îl ajută pe Ambasador să rămână concentrat și le facilitează participanților urmărirea activității. Scopul nu este includerea unui număr mare de sarcini, ci crearea unei experiențe senzoriale clare, cu un început, un parcurs și un final firești.

Nu există două grupuri sau vizite la muzeu care să fie identice. Participanții pot avea niveluri diferite de energie, încredere, mobilitate, vedere sau auz, în timp ce spațiul cultural în sine poate fi aglomerat, zgomotos sau dificil de parcurs. Adaptarea înseamnă modificarea activității fără a-i pierde accentul senzorial principal.

Aceste adaptări reflectă recomandările privind bunele practici menite să facă programele muzeale mai confortabile, mai accesibile și mai adaptate nevoilor participanților în vârstă (Veall et al., 2017).

Un proces scurt de planificare poate preveni confuzia și poate contribui la crearea unei atmosfere naturale în cadrul activității. Ambasadorii culturali nu trebuie să pregătească un plan detaliat al lecției, dar ar trebui să știe ce doresc ca participanții să observe, cum vor încuraja participarea și cum se va încheia activitatea.

Figura 6: Șablon simplu de planificare pentru ambasadorii culturali

Sursă: Realizat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare a imaginilor bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

8.4.           Checklist de calitate înainte de implementarea unei activități

Înainte de a desfășura o activitate cu un grup, este util să o analizați din perspectiva participantului. O activitate reușită trebuie să pară ușor de înțeles, sigură și realizabilă, chiar și pentru cineva care nu a mai participat niciodată la o activitate educativă în cadrul unui muzeu.

Figura 7: Checklist de evaluare înainte de activitate

Sursă: Realizat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare a imaginilor bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Rolul ambasadorului

Valoarea unui ambasador cultural senior nu rezidă în cunoștințele de specialitate, ci în capacitatea sa de a face participarea culturală să pară mai personală și mai accesibilă. Prin identificarea nevoilor grupului, punerea unor întrebări clare și aprecierea diversității răspunsurilor, ambasadorul îi ajută pe ceilalți să interacționeze cu obiectul sau spațiul cultural cu mai multă încredere.

Un ambasador cultural senior creează o punte de legătură între obiectul cultural și membrii grupului.

Următoarele studii de caz și exemple practice ilustrează modul în care poate fi organizată o implicare culturală senzorială, axată pe obiecte, creativă și adaptată nevoilor persoanelor în vârstă. Acestea pot servi drept sursă de inspirație pentru conceperea unor activități locale bazate pe cele cinci simțuri, destinate Ambasadorilor Culturali.

TimeSlips este o abordare creativă de implicare dezvoltată inițial pentru a veni în sprijinul persoanelor în vârstă, inclusiv al celor care suferă de demență. În loc să le ceară participanților să-și amintească fapte sau să dea răspunsuri corecte, facilitatorul îi invită să-și folosească imaginația, să observe și să contribuie cu idei.

O sesiune începe, de obicei, cu o imagine, un obiect, o fotografie sau un stimulent creativ. Facilitatorul pune întrebări simple, deschise, precum:

Ce s-ar putea întâmpla aici?

Ce sunet ar putea să însoțească această scenă?

La ce s-ar putea gândi această persoană?

Ce s-ar putea întâmpla în continuare?

Participanții pot răspunde cu un cuvânt, o propoziție scurtă, un gest, un sunet sau o idee creativă. Moderatorul acceptă fiecare contribuție și poate nota ideile sau le poate combina pentru a obține un rezultat creativ comun.

Scopul principal nu este acela de a crea o poveste perfectă, ci de a ajuta oamenii să se simtă ascultați, implicați și conectați. TimeSlips încurajează facilitatorii să se îndepărteze de testarea memoriei și să se concentreze mai degrabă pe imaginație, exprimare și participare comună. Organizația descrie abordarea sa ca fiind una care susține implicarea, construirea de relații, exprimarea creativă și programele incluzive.

Ce pot învăța ambasadorii culturali din această practică:

puneți întrebări care permit mai multe răspunsuri posibile;

evitați să testați memoria participanților;

acceptați cuvintele, gesturile și răspunsurile imaginative;

dezvoltați ideile participanților fără a le corecta;

acordați mai multă importanță participării decât acurateței faptelor;

creați un mic rezultat comun, cum ar fi un titlu, un nor de cuvinte sau o descriere senzorială.

Un exemplu simplu:

Un grup privește o fotografie cu o piață aglomerată. Moderatorul întreabă:

Ce sunete am putea auzi?

Ce mirosuri ar putea fi prezente?

Ce culori se remarcă cel mai puternic?

Ce s-ar putea întâmpla în continuare?

Grupul răspunde: voci, coșuri, portocale, pași, mirodenii, râsete, aer cald. Aceste cuvinte pot fi reunite într-o descriere senzorială comună. Nimeni nu trebuie să știe data, locul sau persoanele care apar în fotografie.

Sursă: https://www.timeslips.org

„Museums on Prescription” a fost un proiect bazat pe cercetare care a pus în legătură persoanele în vârstă expuse riscului de izolare socială cu programele periodice ale muzeelor și galeriilor. Participanții au fost îndrumați de către serviciile de sănătate și asistență socială, autoritățile locale și organizațiile din sectorul terțiar și au luat parte la activități culturale săptămânale, în locul unui tratament clinic.

Sesiunile combinau, de obicei, mai multe elemente:

●       vizite ghidate în galerie;

●       manipularea obiectelor;

●       prezentări scurte susținute de personalul muzeului;

●       activități creative inspirate din colecție;

●       discuții de grup;

●       momente de socializare informală și gustări.

Proiectul a demonstrat că persoanele în vârstă beneficiază cel mai mult atunci când activitățile din muzeu sunt primitoare, variate și flexibile. Scaunele confortabile, comunicarea clară, pauzele, contactul personal și oportunitățile de socializare au fost considerate la fel de importante ca și conținutul cultural în sine. Facilitatorii au fost încurajați să adapteze activitățile la energia, încrederea și nevoile practice ale grupului.

Participanții au raportat un sentiment mai puternic de apartenență, un interes reînnoit pentru învățare, o activitate socială și creativă sporită, o mai mare încredere în vizitarea muzeelor și o participare culturală continuă după încheierea programului. Proiectul a înregistrat, de asemenea, îmbunătățiri ale stării de bine psihologice pe durata sesiunilor de la muzeu.

Ce pot învăța ambasadorii culturali:
Ambasadorii culturali seniori pot folosi obiectele din muzeu ca puncte de plecare pentru conversație, pot combina activitățile senzoriale și creative cu interacțiunea socială, pot menține sesiunile la un nivel accesibil, pot oferi participanților posibilitatea de a alege și pot adapta ritmul atunci când grupul obosește sau are nevoie de mai mult sprijin.

Exemplu:

În timpul vizitei la muzeu, ambasadorul cultural alege un obiect sau o replică care poate fi manipulată în condiții de siguranță, cum ar fi un instrument de bucătărie vechi, o mostră de material textil sau un obiect de călătorie.

Grupul este invitat să:

●       Privească obiectul cu atenție.

●       Să descrie forma, textura, greutatea sau eventualul sunet al acestuia.

●       Să răspundă la o întrebare deschisă, de exemplu:

●       „La ce fel de loc sau moment ar putea aparține acest obiect?”

●       Să împărtășească un cuvânt sau o scurtă asociere.

●       Să creeze un rezultat simplu în grup, cum ar fi un titlu sau o listă de cuvinte senzoriale.

De exemplu, o valiză veche ar putea inspira următoarele cuvinte:

greu, uzat, tren, așteptare, piele, călătorie, rămas bun, aventură.

Activitatea poate dura între 10 și 15 minute și nu necesită cunoștințe de specialitate în domeniul muzeal. Rolul ambasadorului cultural este de a încuraja observarea, de a accepta răspunsuri diferite și de a ajuta grupul să interacționeze cu obiectul într-o manieră relaxată.

Sursă: Museums on Prescription: Un ghid pentru lucrul cu persoanele vârstnice (2017).
https://www.culturehealthandwellbeing.org.uk/sites/default/files/2019-08/mop-good-practice-guide.pdf

Muzeele Universității din Dundee au creat un rucsac senzorial pentru a aduce obiecte și elemente din colecțiile lor în centre rezidențiale pentru vârstnici și în spații comunitare. Rucsacul a fost conceput pentru a face colecțiile muzeale mai accesibile persoanelor care nu puteau vizita cu ușurință muzeul.

Acesta includea:

●       obiecte imprimate 3D, realizate special;

●       mostre de materiale textile și piatră;

●       pânze și pensule cu texturi diferite;

●       parfumuri;

●       reproduceri ale unor picturi;

●       obiecte care puteau fi manipulate, inspirate din colecțiile muzeului.

Obiectele au fost alese pentru a încuraja observarea, atingerea, conversația, rememorarea și asocierea senzorială. De exemplu, replici din lemn, decupate cu laser după specimene de ierbar, au fost asociate cu parfumuri. Într-un centru rezidențial pentru vârstnici, activitatea bazată pe mirosuri a trezit amintiri plăcute unei persoane care avusese o grădină mare. La momentul publicării studiului de caz, proiectul ajunsese deja la peste 100 de persoane.

Ce pot învăța ambasadorii culturali:

Un kit senzorial util nu trebuie să conțină obiecte costisitoare. Replicile, texturile, imaginile și mirosurile pot reprezenta în siguranță colecțiile muzeului. Participanții ar trebui să poată alege întotdeauna dacă doresc să atingă, să miroasă, să vorbească sau pur și simplu să asculte. Materialele ar trebui să fie ușor de manipulat, ușor de curățat și însoțite de instrucțiuni clare, tipărite cu caractere mari.

Exemplu

Alegeți o temă muzeală, precum plantele, textilele sau sculptura, și pregătiți un mic săculeț senzorial care să conțină:

●       o imagine din colecție;

●       o mostră de textură;

●       un obiect sau o replică care poate fi manipulată în condiții de siguranță;

●       o carte cu parfum discret;

●       o fișă cu întrebări tipărită cu caractere mari.

Pentru o colecție botanică, ambasadorul ar putea folosi o imagine cu o plantă, o formă de frunză din lemn, o bucată de scoarță de copac cu textură și o cartonaș cu parfum de lavandă. Grupului i s-ar putea pune următoarea întrebare:

●       Ce observi mai întâi?

●       Care textură ți se pare cea mai strâns legată de plantă?

●       Ce miros ar putea fi specific acestui loc?

●       Ce cuvânt ai adăuga la lista senzorială a grupului?

Sursă:  https://www.museumsgalleriesscotland.org.uk/sector-story/creating-a-sensory-backpack-at-university-of-dundee-museums/

Anexa nr. 1: Exemplu de cartonașe cu cele 5 simțuri

Sursă: Realizat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare a imaginilor bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Anexa nr. 2: Exemplu de cartonașe cu sunete

Sursă: Realizat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare a imaginilor bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Anexa nr. 3: Exemple de texturi sigure

Sursa: Creat de VšĮ Edukaciniai projektai cu ajutorul unui instrument de generare de imagini bazat pe inteligență artificială, în cadrul proiectului MUGArtS.

Sensory engagement helps museums and galleries become more active, personal and welcoming learning spaces for seniors. By using sight, sound, touch, smell and taste-related associations, Cultural Ambassadors can support participation without turning the visit into a test of art knowledge. Simple sensory prompts help people notice more, respond in different ways and feel that their contribution matters.

TimeSlips-inspired principles strengthen this approach by reminding facilitators to use open-ended prompts, accept different answers and create failure-free participation. For Cultural Ambassadors, this is especially valuable: their role is to create bridges between people, artworks, objects and cultural spaces.

Principalele puncte de învățare

• Implicarea senzorială transformă învățarea în muzeu dintr-o activitate bazată pe privirea pasivă într-o experiență activă.

• Cele cinci simțuri pot fi folosite direct, indirect sau prin imaginație, în funcție de cerințele de siguranță și de context.

• Stimulii senzoriali bine concepuți sunt simpli, respectuoși, siguri și conectați cu obiectul sau spațiul cultural.

• Întrebările deschise încurajează participarea, deoarece nu presupun existența unui singur răspuns corect.

• Principiile inspirate de TimeSlips susțin imaginația, acceptarea și participarea fără presiunea de a greși în activitățile de implicare senzorială.

• Ambasadorii Culturali Seniori pot concepe activități scurte și adaptabile, care îi ajută pe ceilalți participanți să se simtă încrezători și incluși.

1. Crawford, A. (2022). On the Road to Communities. University of Dundee.
   https://www.dundee.ac.uk/feature/road-communities

2. D’Andrea, F., Dening, T., & Tischler, V. (2022). Object handling for people with dementia: A scoping review and the development of intervention guidance. Innovation in Aging, 6(5), igac043.
   https://doi.org/10.1093/geroni/igac043

3. Museums Galleries Scotland. (2023). Creating a sensory backpack at University of Dundee Museums.
   https://www.museumsgalleriesscotland.org.uk/sector-story/creating-a-sensory-backpack-at-university-of-dundee-museums/

4. Thomson, L. J., Lockyer, B., Camic, P. M., & Chatterjee, H. J. (2018). Effects of a museum-based social prescription intervention on quantitative measures of psychological wellbeing in older adults. Perspectives in Public Health, 138(1), 28–38.
   https://doi.org/10.1177/1757913917737563

5. TimeSlips Creative Storytelling. (2019). TimeSlips storytelling program launches a creative care revolution for people living with dementia.
   https://www.timeslips.org/news-post/timeslips-storytelling-program-launches-a-creative-care-revolution-for-people-living-with-dementia/

6. TimeSlips Creative Storytelling. (2021). Get Engaged! Introducing the TimeSlips Engagement Parties.
   https://www.timeslips.org/get-engaged-introducing-the-timeslips-engagement-parties/

7. Todd, C., Camic, P. M., Lockyer, B., Thomson, L. J. M., & Chatterjee, H. J. (2017). Museum-based programs for socially isolated older adults: Understanding what works. Health & Place, 48, 47–55.
   https://doi.org/10.1016/j.healthplace.2017.08.005

8. Ucar, E. (2015). Multisensory Met: Touch, smell, and hear art. The Metropolitan Museum of Art.
   https://www.metmuseum.org/perspectives/multisensory-met

9. Veall, D., et al. (2017). Museums on Prescription: A guide to working with older people.
   https://www.culturehealthandwellbeing.org.uk/sites/default/files/2019-08/mop-good-practice-guide.pdf

10. TimeSlips Creative Storytelling. Official website and creative-engagement resources.
    https://www.timeslips.org

11. Museum-Ed. Involving the senses makes sense.
    https://www.museum-ed.org/involving-the-senses-makes-sense/

12. Museums should activate multiple senses, not just the eyeball [Video]. YouTube.
    https://www.youtube.com/watch?v=m1-r7CR6FsI

13. Kids in Museums. Welcoming families with special educational needs and disabilities.
    https://kidsinmuseums.org.uk/resources/welcoming-special-needs-families/