Conținut educațional
● Prezentarea principiilor de bază ale facilitării grupurilor mici, care încurajează și susțin schimbul reciproc, poveștile personale, perspectivele culturale și diferitele niveluri de participare.
● Înțelegerea importanței siguranței psihologice în discuțiile de grup și a construirii treptate a încrederii atunci când se lucrează cu grupuri mici de persoane vârstnice.
● Prezentarea unor tehnici și abordări adaptate seniorilor pentru facilitarea deschisă și incluzivă a proceselor creative și pentru crearea unui spațiu de învățare culturală în care participanții să poată învăța și contribui în propriul ritm.
● Înțelegerea conceptelor de Strategii de Gândire Vizuală (Visual Thinking Strategies – VTS) și a teoriei învățării experiențiale a lui David Kolb, precum și încurajarea acceptării diverselor forme de identitate personală și culturală în contexte de învățare culturală.
● Dezvoltarea unei înțelegeri a aprecierii artei și a rememorării creative ca modalități de exprimare personală, dialog cultural și învățare pe tot parcursul vieții.
● Familiarizarea cu modalitățile de organizare a activităților de apreciere a artei și de rememorare creativă pentru persoane vârstnice.
● Acces la studii de caz utile și activități practice care pot servi drept surse de inspirație și instrumente pentru dezvoltarea competențelor.
Cunoștințe:
● Cursanții și participanții sunt capabili să recunoască mecanismele de construire a încrederii și confortului psihologic în cadrul unui grup mic.
● Cunosc etapele construirii încrederii și mecanismele pentru o interacțiune sigură în grup, Strategiile de Gândire Vizuală (Visual Thinking Strategies – VTS), ciclul învățării experiențiale al lui Kolb și principiile unei facilitări de grup incluzive și eficiente.
● Înțeleg mai bine aprecierea artei și rememorarea creativă ca abordări creative care încurajează exprimarea personală, autocunoașterea, dialogul cultural și experiențele de învățare pe tot parcursul vieții.
● Sunt conștienți de beneficiile emoționale ale combinării aprecierii artei cu rememorarea creativă pentru persoanele vârstnice, precum și în contexte de educație și explorare culturală.
● Înțeleg modul în care educația culturală poate sprijini exprimarea personală, socializarea, învățarea pe tot parcursul vieții și îmbătrânirea activă.
Competențe:
● Cursanții și participanții își dezvoltă capacitatea de a încuraja persoanele vârstnice să se implice în exprimarea și împărtășirea experiențelor personale prin activități de apreciere a artei și rememorare creativă, fără a le face să se simtă testate sau judecate.
● Își îmbunătățesc capacitatea de a facilita grupuri mici în care persoanele vârstnice trec treptat de la observarea operelor de artă și a obiectelor culturale la exprimarea personală, explorare și schimb de perspective.
● Cursanții și participanții își dezvoltă capacitatea de a crea condiții în care fiecare senior să se poată implica în propriul mod și să poată învăța și împărtăși în propriul ritm.
● Își dezvoltă capacitatea de a organiza activități de apreciere a artei și rememorare creativă pentru persoane vârstnice, folosind opere de artă, obiecte de muzeu și alte stimuli artistici.
Sunt capabili să faciliteze reflecția de grup asupra operelor de artă folosind abordarea aprecierii artei
Pentru mulți adulți, arta și cultura pot părea domenii complexe și puțin familiare, guvernate de reguli stricte. Teama de a spune ceva „nepotrivit” sau incorect din punct de vedere factual îi împiedică adesea să își exprime opiniile despre picturi, sculpturi sau exponate de muzeu. De aceea, atunci când vorbim despre aprecierea artei și despre înțelegerea și interpretarea operelor de artă și a obiectelor culturale, accentul nu cade pe transmiterea unor informații istorice sau pe preluarea interpretărilor istoricilor de artă ori ale experților culturali, ci pe crearea unui spațiu în care oamenii să se simtă liniștiți, ascultați și suficient de încrezători pentru a se conecta emoțional cu operele de artă, pentru a-și exprima sentimentele și pentru a-și formula propriile interpretări, pornind de la ceea ce văd și de la modul în care asociază aceste lucruri cu experiențele și amintirile din trecut și din prezent.
În același timp, atunci când creează opere de artă sau expoziții, artiștii, curatorii de galerii și muzee, precum și lucrătorii și educatorii culturali încearcă, de regulă, să se adreseze publicului la nivel personal și să provoace răspunsuri emoționale prin mesajele pe care doresc să le transmită. Astfel, pentru a înțelege arta și cultura, privitorul ar trebui să se raporteze la acestea în primul rând la nivel emoțional, să conecteze ceea ce vede cu propriul trecut și prezent, precum și cu propriile amintiri, interese, preferințe și povești de viață.
Toate acestea pot fi încurajate prin discuții de grup incluzive și activități de rememorare creativă, care pornesc de la amintirile, poveștile și emoțiile fiecărui individ și explorează înțelegeri comune, percepții și noi experiențe de învățare reciprocă, contribuind astfel la socializare și la îmbătrânirea activă.
Primul și cel mai important element al unui mediu de discuție sigur și lipsit de judecată este siguranța psihologică. Aceasta le permite cursanților și participanților să se relaxeze și să aibă încredere în propriile simțuri, idei și opinii, stimulându-le creativitatea și gândirea critică. Atunci când eliminăm presiunea de a găsi „singurul răspuns corect”, grupul începe să genereze și să împărtășească idei mai liber și mai firesc. În acest context, metodologii precum Strategiile de Gândire Vizuală (Visual Thinking Strategies – VTS) funcționează ca o punte care transformă simplele observații într-o experiență comună și îmbogățitoare. Prin utilizarea acestor instrumente, Ambasadorii Culturali nu se limitează la transmiterea de informații și schimbul de opinii, ci contribuie la construirea unei comunități bazate pe respect reciproc și descoperire împărtășită.
De obicei, facilitatorul este definit ca fiind o persoană care ajută un grup de oameni să colaboreze mai bine, să discute un subiect și să ajungă la o soluție sau la o înțelegere comună, asigurându-se că opiniile tuturor participanților sunt ascultate. În acest proces, facilitatorul rămâne „neutru”, ceea ce înseamnă că nu adoptă o poziție anume în cadrul discuției, ci îi încurajează și îi sprijină pe participanți să își exprime mai clar ideile și să își împărtășească opiniile.
Atunci când lucrează cu adulți și persoane vârstnice într-un context cultural, principala sarcină a facilitatorului nu este să ofere informația „corectă” despre opera de artă, ci să creeze un mediu în care participanții să își poată construi propria conexiune cu aceasta. Această abordare are la bază conceptul de siguranță psihologică, dezvoltat de Amy Edmondson de la Harvard Business School.
Cercetările arată că oamenii se implică mai activ atunci când se simt în siguranță să exprime o idee, o îndoială sau o opinie diferită, fără teama de a fi corectați, judecați sau făcuți să se simtă rușinați. În acest sens, facilitatorul acționează ca un „gardian al procesului”, mai degrabă decât ca un expert care stabilește care interpretare este corectă.
Care sunt regulile de aur pentru o facilitare eficientă?
● Principiul „paginii albe”: Facilitatorul trebuie să accepte că fiecare observație este validă pentru persoana care o exprimă și să rămână lipsit de prejudecăți sau părtinire.
● Ascultarea activă: Facilitatorul trebuie să folosească un limbaj corporal adecvat și să mențină contactul vizual cu persoana care vorbește. Mesajele transmise de facilitator și tonul vocii sunt importante pentru consolidarea încrederii și validarea sentimentelor celuilalt (de exemplu, prin încurajări precum „Te aud spunând că…”).
● Menținerea rolului de „element de legătură”: Rolul principal al facilitatorului este de a crea conexiuni logice și relevante între răspunsurile participanților.
● Menținerea accentului pe raționament, nu pe simple informații factuale: Facilitatorul ar trebui să încurajeze capacitatea participanților de a observa, descrie și interpreta, mai degrabă decât memorarea unor informații. Astfel, informațiile istorice sau enciclopedice despre opera de artă ar trebui folosite doar ca punct de referință, nu ca „singurul adevăr valid”.
● Rezumarea folosind un limbaj condițional: Atunci când reformulează sau sintetizează comentariile, facilitatorul ar trebui să folosească un limbaj condițional (de exemplu, „Ana consideră că aceasta ar putea fi…”). Astfel, discuția rămâne deschisă și îi încurajează pe ceilalți să ia în considerare diferite interpretări ale operei de artă sau ale obiectului cultural.
● Încurajarea empatiei: Prin încurajare constantă, facilitatorul poate ajuta grupul să descopere noi detalii, conexiuni și niveluri de interpretare ale operei de artă. În acest fel, conversația poate conduce în mod firesc grupul către identificarea unor puncte comune și dezvoltarea unei empatii reciproce mai profunde.
● Accentul pe proces, nu pe rezultat: Facilitatorul trebuie să le reamintească participanților că discuția în sine, precum și ideile și opiniile împărtășite, sunt mai importante decât atingerea unei concluzii finale sau „oficiale” despre opera de artă sau obiectul discutat.
● Acordarea unui moment de liniște în fața operei de artă: Dacă facilitatorul observă că grupul devine obosit sau că tensiunea crește, este recomandat să facă o scurtă pauză, în liniște, în fața operei de artă. Aceasta poate contribui la calmarea emoțiilor și la restabilirea sentimentului de siguranță necesar pentru continuarea discuției.
● Validarea experienței, nu a unei interpretări specifice: În loc să valideze sau să respingă răspunsurile, facilitatorul ar trebui să stimuleze gândirea critică. Dacă un participant spune „Văd tristețe în această pictură”, o întrebare potrivită ar fi: „Ce anume din imagine te face să simți asta?”.
● Menținerea unui dialog deschis: Limbajul facilitatorului joacă un rol esențial în acest proces. Întrebări precum „Ce altceva putem descoperi în această pictură?” și reformularea contribuțiilor într-o manieră lipsită de judecată transmit faptul că fiecare perspectivă este valorizată și își are locul legitim în cadrul grupului.
Acest model este profund integrat în metodologia Strategiilor de Gândire Vizuală (Visual Thinking Strategies – VTS), dezvoltată în Statele Unite pentru educația muzeală de Philip Yenawine și Muzeul de Artă Modernă (MoMA). VTS demonstrează că ascultarea activă și întrebările deschise încurajează respectul pentru diversitatea perspectivelor.
Infograficul 1. Sursa: Studioul de Creativitate și Educație „ARTIED”
Care sunt cele trei etape ale VTS și ce tip de întrebări poate pune un facilitator?
| “Ce se întâmplă aici?” |
|
“Ce vezi de te face să spui asta?” |
|
“Ce altceva mai putem descoperi?” |
O abordare potrivită pentru facilitator este aceea de a rezuma, la finalul discuției, opiniile participanților folosind expresii precum: „Putem observa că aceeași operă de artă stârnește perspective și asocieri complet diferite”, pentru a evidenția diversitatea ca valoare fundamentală a procesului.
În acest fel, discuția de grup se transformă dintr-un test de cunoștințe într-un proces de explorare colaborativă. Obiectivul principal al grupului de seniori nu este acela de a ajunge la o singură interpretare consensuală, ci mai degrabă de a învăța să asculte, să-și exprime diferite opinii, emoții și raționamente și să accepte puncte de vedere alternative.
Pentru Ambasadorul Cultural, aceasta înseamnă cultivarea unui spirit de curiozitate, în care oamenii învață unii de la alții prin puterea artei.
Expresie evaluativă / cu conotație de risc (Ce trebuie EVITAT?) | O alternativă sigură / fără prejudecăți (Ce să FOLOSEȘTI?) | Obiectivul metodologic |
„Nu, te înșeli! Nu e o seară de iarnă, ci un apus de toamnă.” | „Este interesant. Care culori sau detalii din tablou te fac să simți atmosfera unei seri de iarnă?” | Validarea sentimentelor fără a impune o autoritate bazată pe fapte. |
„Aceasta este o observație excelentă / observația corectă!!!” (Aveți grijă cu expresiile exagerate, deoarece pot face ca ceilalți să se simtă lăsați pe dinafară). | „Mulțumesc că ai împărtășit asta. Ai observat (parafrazând ce s-a spus) ... Ce părere au ceilalți despre asta?” | Menținerea egalității și a echilibrului în cadrul grupului. |
„Ai înțeles ce a vrut să spună autorul?” | „Ce crezi că se întâmplă aici?” | Trecerea de la un „test de istorie” la o „experiență personală”. |
Grupurile mici destinate explorării culturale creează oportunități pentru o legătură mai profundă între participanți, dar acest lucru necesită timp și o moderare atentă. Cursanții adulți și persoanele în vârstă aduc adesea cu ei experiențe diverse, niveluri diferite de încredere și așteptări variate în cadrul activităților culturale. Prin urmare, moderatorul ar trebui să conceapă un proces în care încrederea să se construiască treptat, prin pași mici, respect și previzibilitate.
Încrederea într-un grup mic de învățare nu apare automat și nu poate fi obținută prin simpla cerință ca oamenii să fie deschiși. Ea se construiește prin interacțiuni consecvente, în cadrul cărora participanții își dau seama treptat că opiniile și limitele lor personale vor fi respectate. Acest proces este direct legat de conceptul de siguranță psihologică dezvoltat de Amy Edmondson (1999), conform căruia participarea eficientă în grup și învățarea depind de sentimentul că o persoană poate fi activă fără teama de a fi pusă într-o situație jenantă, de a fi corectată sau respinsă.
SIGURANȚĂ PSIHOLOGICĂ | |
Le permite participanților să: |
Fără siguranță:
|
✔ Să participe activ la sesiune |
|
✔ Să-și exprime liber ideile și preocupările |
|
✔ Să ofere feedback |
|
✔ Să rămână concentrați asupra subiectului |
|
În cadrul grupurilor formate în sfera culturală, siguranța psihologică are o importanță crucială, întrucât operele de artă, poveștile și obiectele trezesc adesea asocieri personale profunde, amintiri și emoții.
Cum se poate construi încrederea în cadrul grupurilor mici? Câteva principii de bază:
✔ Începeți cu activități cu risc redus: primele momente de interacțiune ar trebui să permită participarea fără presiune.
✔ Stabiliți limite personale: lăsați participanții să decidă singuri cât de personale doresc să fie informațiile pe care le împărtășesc.
✔ Asigurați coerența și structura: regulile clare creează un sentiment de siguranță și securitate pentru participanți.
✔ Încurajați ascultarea activă: facilitatorul ar trebui să demonstreze, prin întregul său comportament, că fiecare punct de vedere este apreciat.
✔ Asigurarea unui echilibru între perspectivele individuale și spiritul comunitar: Experiența personală este considerată o resursă valoroasă pentru grup.
Pentru a gestiona acest proces delicat cu persoanele în vârstă, facilitatorul și ambasadorul cultural ar trebui să aplice câteva principii fundamentale de structurare a unei dinamici de grup eficiente:
● Principiul „de la obiect la persoană”: Siguranța psihologică presupune să se înceapă cu explorarea obiectului cultural înainte de a trece la lumea interioară a persoanei adulte. În loc de întrebări directe precum „Puteți povesti o întâmplare personală legată de acest obiect?”, care pot crea tensiune în grup, facilitatorul ar trebui să întrebe mai întâi: „Priviți această operă de artă. Vă trezește vreo poveste sau vreo amintire?” În acest fel, participantul adult are libertatea de a-și împărtăși experiența prin intermediul unei metafore sau al unui simbol, păstrând controlul asupra gradului de dezvăluire.
● Abordare treptată prin activități cu risc redus: La începutul sesiunii, introduceți sarcini care nu necesită un nivel ridicat de dezvăluire de sine – de exemplu, alegerea unui tablou anume, realizarea unei asocieri simple sau rostirea unui singur cuvânt. Abia după ce se instaurează un climat de previzibilitate în grup, facilitatorul poate face o tranziție lină de la observația individuală la o experiență comună sau la povestirea unei experiențe personale.
● Participarea voluntară și controlul asupra propriului discurs: împărtășirea experiențelor personale are cel mai mare impact și este cea mai inspiratoare atunci când este complet voluntară. Facilitatorul ar trebui să evite în mod conștient presiunile și afirmațiile de genul „Toată lumea trebuie să spună ceva”. Este mult mai eficient să ofere opțiuni: „Cine ar dori să împărtășească ceva?” sau „Dacă preferați, puteți menționa doar un cuvânt sau o idee.”
● Încurajați diverse forme de participare tăcută: Pentru facilitator, este esențial să rețină că participarea eficientă nu se măsoară doar în termeni cantitativi. O persoană în vârstă poate experimenta un obiect cultural la fel de profund prin observație și reflecție interioară, precum prin vorbire sau ascultare. În acest fel, tăcerea nu reprezintă un defect al procesului, ci o formă legitimă de participare. Nu ar trebui să se aștepte sau să se ceară nimănui să împărtășească o cantitate egală de expresii, sentimente sau povești.
În cele din urmă, sarcina principală a facilitatorului și a ambasadorului cultural este aceea de a-i urmări nu doar pe participanții care domină conversația, ci și pe cei care rămân la margine, oferindu-le un spațiu liniștit în care să se alăture grupului fără a fi constrânși. Atunci când se construiește încrederea prin previzibilitate, respectul pentru limitele personale și ascultarea atentă, grupul se transformă în mod natural dintr-o adunare de străini într-un spațiu protejat pentru schimburi culturale autentice și legături umane profunde.
Expresie evaluativă / cu conotație de risc (Ce trebuie EVITAT?) | O alternativă sigură / fără prejudecăți (Ce să FOLOSEȘTI?) | Obiectivul metodologic |
„Spune-ne ceva personal despre tine, ca să ne cunoaștem mai bine.” | „Dacă doriți, împărtășiți ceva mic care vă leagă de această imagine/acest obiect/această poveste.” | Reducerea presiunii și respectarea limitelor personale ale participanților. |
„Haideți să-i rugăm pe toți să se prezinte și să-și spună povestea.” | „Poți începe cu ceva care ți-a atras atenția sau te-a intrigat.” | O tranziție treptată de la observarea în condiții de siguranță la participarea personală. |
„De ce nu vrei să împarți?” | „Fiecare își alege propriul nivel de implicare. Poți pur și simplu să păstrezi pentru tine ceea ce ai descoperit.” | Crearea unui sentiment de control și autonomie pentru participant. |
„Acesta este un răspuns foarte superficial.” | „Îți mulțumesc că ne-ai împărtășit asta. Mai ai ceva de adăugat?” | Încurajarea unei reflecții mai aprofundate, fără a invalida contribuția inițială. |
„Toată lumea trebuie să participe activ.” | „Există diferite moduri de a face parte din grup: ascultând, observând sau împărtășind.” | Recunoașterea diferitelor forme de participare și incluziune. |
„Nu-ți face griji, aici suntem cu toții prieteni.” | „Haideți să creăm un spațiu în care să ne putem asculta reciproc cu respect și curiozitate.” | Să construim încrederea în mod realist, în loc să presupunem că aceasta există deja. |
Experiențele artistice și culturale oferă un spațiu de exprimare care nu se bazează exclusiv pe cunoștințe sau abilități tehnice. Facilitatea deschisă le permite persoanelor în vârstă să folosească imagini, forme, culori, povești, mișcări și creativitatea ca limbaj prin care să-și împărtășească experiențele personale.
Abordările contemporane din domeniul educației culturale privesc arta nu doar ca pe un obiect de studiu academic, ci și ca pe un instrument puternic de interpretare personală, de formare a identității și de construire a dialogului social. Această transformare este direct legată de dezvoltarea conceptului de practică muzeală participativă, popularizat de Nina Simon în lucrarea „The Participatory Museum”. Conform acestui model, vizitatorii instituțiilor culturale încetează să mai fie consumatori pasivi de fapte artistice gata formulate și devin participanți activi care contribuie la crearea sensului. În acest mediu comun, rolul facilitatorului este reconceput radical, trecând de la cel al unui expert tradițional care impune unilateral cunoștințele „corecte” despre opera de artă, la cel al unui gazdă și gardian al procesului, prin crearea condițiilor în care fiecare individ se poate implica în funcție de propriile capacități, interese și mod individual de exprimare.
Care sunt principiile facilitării incluzive în mediile culturale?
● Contribuția fiecăruia este valoroasă: nu există o singură modalitate corectă de a interpreta o operă de artă.
● Încurajarea în locul evaluării: facilitatorul ar trebui să susțină procesul, mai degrabă decât să evalueze rezultatele.
● Accesibilitate: activitățile ar trebui să permită participarea indiferent de experiența anterioară.
● O varietate de mijloace de exprimare: desenul, schițarea, povestirea, mișcările, activitățile manuale, conversația – toate acestea încurajează exprimarea și sunt binevenite.
● Prezență empatică: facilitatorul acceptă reacțiile emoționale diverse ale participanților.
Această abordare incluzivă are un impact și mai mare atunci când se lucrează cu cursanți adulți și vârstnici (seniori), deoarece aceștia intră în spațiul cultural cu propriile lor povești de viață specifice și amintiri personale, precum și cu experiențe culturale acumulate, dar adesea cu o lipsă inițială de încredere atunci când se confruntă cu arta. Aici își găsește aplicarea teoria învățării experiențiale a lui David Kolb („Învățarea experiențială: Experiența ca sursă de învățare și dezvoltare”). Conform acesteia, adulții construiesc cunoștințe noi și durabile în modul cel mai eficient atunci când au ocazia să coreleze informațiile, perspectivele și competențele noi cu experiența lor individuală din trecut și cu povestea proprie de viață.
Infographic 2, Source: Creativity and Educational Studio “ARTIED”
Atunci când pun în practică această abordare, facilitatorul și ambasadorul cultural ar trebui:
1) Evitați în mod conștient întrebările care îi pun pe participanți în situația de a fi testați sau care le solicită cunoștințe prealabile specifice, cum ar fi întrebarea tipică: „Ce a vrut să spună autorul?”. În schimb, pentru a stimula implicarea grupului, facilitatorul ar trebui să pună întrebări de genul: „Ce semnificație are această imagine / operă de artă în mod specific pentru tine?” sau „Ce anume din acest tablou te face să te gândești la o anumită amintire sau idee?”
2) Concepeți sarcinile astfel încât să înceapă cu cel mai ușor nivel posibil de participare și să conducă spre o reflecție mai profundă. La început, o practică recomandată este aceea de a propune o sarcină fără răspunsuri corecte sau greșite, cum ar fi alegerea individuală a unei imagini, a unei opere de artă, a unui artefact, a unui cuvânt sau a unui simbol din galerie sau muzeu. Acest lucru permite cursantului adult să stabilească mai întâi o legătură liniștită și personală cu opera de artă sau cu un artefact din muzeu, înainte de a se confrunta cu provocarea de a vorbi despre aceasta în fața celorlalți.
3) Implicați participanții într-un schimb de idei într-un mediu mai sigur, în perechi sau în grupuri mici de câte trei. Acest lucru reduce tensiunea și consolidează încrederea înainte de a trece la discuția finală cu întregul grup.
4) Evitați evaluarea ideilor, sugestiilor sau comentariilor folosind categorii precum „corect”, „greșit”, „îmi place” sau „nu-mi place”. Când un participant împărtășește un sentiment, de exemplu: „Văd/simt... asta sau aia în pictură”, facilitatorul nu ar trebui nici să confirme, nici să respingă afirmația. În schimb, ar trebui să pună întrebări despre procesul de percepție în sine, cum ar fi: „Cum ai ales acest simbol?” sau „Care element din operă te face să te simți astfel?”. Prin aplicarea principiului semnificațiilor multiple, facilitatorul îi încurajează pe participanți să accepte faptul că o singură operă de artă poate și ar trebui să genereze interpretări complet diferite, paralele și coexistente, în rândul diferitelor persoane.
5) Acceptați nivelurile și ritmurile diferite de participare în cadrul grupului ca pe o resursă naturală. Faptul că unele persoane sunt extrovertite și vorbesc mult, în timp ce altele preferă să rămână tăcute și să observe, nu ar trebui privit ca o problemă, ci mai degrabă ca o dinamică normală a grupului. Prin urmare, sarcina facilitatorului este de a oferi spațiu și participanților adulți mai tăcuți, punându-le la dispoziție canale alternative de exprimare, precum note scrise, timp de reflecție sau lucru în perechi, fără a-i presa.
6) Parafrazează ceea ce au spus participanții fără a-i judeca și rezumă discuția cu fraze precum „Putem observa cum aceeași operă de artă stârnește asocieri complet diferite în fiecare dintre noi”. În acest fel, facilitatorul valorizează diversitatea și evită transformarea sesiunii într-un test de cunoștințe. În schimb, o transformă într-un proces de explorare colaborativă, participare comună, reflecție și înțelegere reciprocă și încurajează grupul să învețe nu numai din obiectele culturale explorate, ci și de la participanți înșiși.
1.1. Checklist pentru limbajul folosit de facilitator
Expresie evaluativă / cu conotație de risc (Ce trebuie EVITAT?) | O alternativă sigură / fără prejudecăți (Ce să FOLOSEȘTI?) | Obiectivul metodologic |
„Asta nu prea seamănă cu un simbol.” | „Este interesant modul în care ai ales această imagine/acest simbol. Ce semnificație are pentru tine?” | Trecerea accentului de la forma exterioară la semnificația personală. |
„Care este modul corect de a înțelege această operă de artă?” | „Ce mesaje diferite putem descoperi în această operă de artă?” | Încurajarea interpretărilor multiple și a gândirii critice. |
„Nu e nevoie să desenezi bine sau să fii pictor profesionist. Pur și simplu încearcă.” | „Aici nu există un standard pentru abilitățile artistice. Ceea ce contează este ceea ce vrei să exprimi.” | Eliminarea fricii de evaluare și încurajarea libertății artistice. |
„Este foarte interesant, dar nu este ceea ce autorul a vrut să spună.” | „Perspectiva ta arată cum poate fi percepută opera de artă într-un mod diferit.” | Validarea experiențelor personale fără a impune opinia unui expert. |
„Are cineva o idee mai bună?” | „Ce alte idei sau sentimente se conturează în cadrul grupului?” | Evitarea concurenței și promovarea dialogului între participanți. |
„Explică ce ai făcut.” | „Dacă doriți, spuneți-ne ce înseamnă pentru dumneavoastră opera de artă sau procesul de creație.” | Susținerea exprimării libere și a alegerii personale. |
Prin însăși natura sa, arta este extrem de subiectivă și este percepută în moduri diferite de către fiecare persoană, în funcție de starea emoțională, amintirile personale, preferințele, contextul social și educațional etc. Chiar și vârsta poate conferi o semnificație specifică modului în care o persoană interacționează cu operele de artă și cu patrimoniul cultural.
În același timp, arta și cultura sunt instrumente puternice care îi ajută pe oameni să-și exteriorizeze sentimentele și gândurile interioare, să-și consolideze reziliența emoțională și să stabilească legături cu ceilalți.
Istoria artei este „un studiu istoric al artelor vizuale, care se ocupă cu identificarea, clasificarea, descrierea, evaluarea, interpretarea și înțelegerea operelor de artă și a evoluției istorice a domeniilor picturii, sculpturii, arhitecturii, artelor decorative, desenului, gravurii, fotografiei, designului de interior etc.” (Sursă: Art history | Painting, Sculpture & Architecture | Britannica)
Istoria culturală este definită ca „o abordare care examinează istoria prin prisma culturii, punând accentul pe complexitatea și variațiile categoriilor sociale de-a lungul timpului și în funcție de loc, încorporând în același timp metodologii care analizează critic afirmațiile narative privind adevărul și privesc cultura ca pe un sistem simbolic sau semiotic.” (Sursa: Cultural History - an overview | ScienceDirect Topics)
Așadar, în general, am putea spune că…
Prin intermediul istoriei artei și culturii, experții studiază obiectele de artă și culturale în contextul epocii lor. În acest demers, ei analizează diverși factori – culturali, politici, religioși, economici sau artistici – care contribuie la aspectul vizual al unei opere de artă sau la semnificația culturală și istorică a unui obiect de muzeu sau a unui artefact, pentru a înțelege mai bine lumea și societățile în care acestea au fost create.
Aprecierea artei este strâns legată de modul în care fiecare persoană se conectează emoțional cu arta. Ea se concentrează asupra reacțiilor emoționale pe care o operă de artă sau un artefact cultural le provoacă în spectator. Prin însăși esența sa, aprecierea artei este un proces de explorare, reflecție și analiză a unei opere de artă, cu scopul de a stabili o legătură cu aceasta, de a exterioriza sentimentele și gândurile interioare ale individului, de a-i reîmprospăta amintirile și de a-l ajuta să se conecteze mai bine cu sine însuși și cu ceilalți.
Prin urmare, aprecierea artei ar putea fi un factor puternic de stimulare a comunicării și a exprimării emoțiilor și sentimentelor, indiferent de vârsta persoanei. La fel ca în cazul artei, nu există răspunsuri corecte sau greșite; fiecare operă de artă sau artefact cultural atinge oamenii în moduri diferite, le zguduie convingerile fundamentale și percepția asupra realității și evocă întreaga paletă de emoții, de la fericire și bucurie, trecând prin furie și tristețe, până la durere, antipatie și chiar dezgust și respingere. Astfel, arta și cultura pot genera o varietate de reacții emoționale și interpretări în rândul spectatorilor. Ele stimulează gândurile și conversațiile acestora, care altfel ar fi dificil de exprimat sau descris, și contribuie la socializarea lor, aspect deosebit de valoros pentru persoanele în vârstă.
Infographic 3, Source: Creativity and Educational Studio “ARTIED”
Ce aspecte trebuie luate în considerare atunci când se facilitează reflecția în grup asupra operelor de artă prin abordarea „Aprecierea artei”?
✔ Creați un mediu de grup sigur din punct de vedere psihologic și favorabil, care să permită o discuție deschisă și să încurajeze interpretarea operelor de artă și a elementelor acestora. Dacă cineva vede ceva în opera de artă care nu este corect, nu-l întrerupeți imediat. Permiteți acelei persoane să-și împărtășească observațiile și să-și explice ideile, emoțiile, sentimentele sau amintirile.
✔ Permiteți persoanelor în vârstă să-și exprime liber sentimentele și emoțiile. Dacă este necesar, acordați-le mai mult timp pentru a găsi cuvântul potrivit și evitați să le judecați sau să le criticați.
✔ Respectă-le limitele, opiniile și ritmul în care doresc să se adâncească în emoțiile și amintirile lor. Nu toată lumea este pregătită să iasă cu ușurință din zona de confort și să împărtășească momente din trecutul său. Dacă este necesar, oferă-le sprijin emoțional.
✔ Rețineți că, pentru unele persoane, aprecierea artei și reflecția asupra operelor de artă pot constitui o experiență cathartică, permițându-le să-și elibereze emoțiile ascunse, să proceseze traume sau să facă față unor experiențe dificile din trecut sau din prezent. În aceste cazuri, dați dovadă de empatie și înțelegere și încurajați participantul în vârstă să ia o pauză sau să folosească alte mijloace artistice pentru a-și spune povestea sau pentru a-și exprima emoțiile sau experiențele de viață.
✔ Puneți întrebări simple și încurajatoare legate de opera sau operele de artă observate, precum și de compoziția sau compozițiile și elementele acestora. Ascultați cu atenție răspunsurile și perspectivele participanților și oferiți-le ocazia de a-și împărtăși observațiile și gândurile.
✔ Separarea contemplării operelor de artă de interpretarea acestora. Concentrându-se mai întâi pe întrebarea „Ce vedem?” și apoi pe „Ce înseamnă asta pentru tine?”, facilitatorul diminuează teama de a greși și le permite participanților care nu au cunoștințe prealabile despre artă să se simtă mai în siguranță atunci când își împărtășesc ideile și sentimentele.
✔ Încercați să puneți întrebări deschise, cum ar fi: „Ce observați / vedeți în acest tablou?” sau „Ce v-a atras atenția?”. Astfel, se pot descoperi diverse opinii și se încurajează participanții vârstnici să examineze operele de artă, să-și împărtășească observațiile și să exploreze mai multe idei.
✔ Evitați să începeți cu o explicație a operei de artă, ci invitați mai întâi participanții să împărtășească ceea ce văd în ea și ce sentimente le trezește, înainte de a le spune mai multe despre modul în care istoricii de artă sau experții culturali o interpretează. Acest lucru îi va încuraja pe seniori să devină exploratori și să-și caute propriul sens. Dacă este necesar, reamintiți-le că arta este foarte subiectivă și că fiecare poate avea propria interpretare a unei opere de artă.
Odată cu înaintarea în vârstă, oamenii tind să reflecteze mai des asupra poveștilor și amintirilor lor de-a lungul vieții și să-și reamintească unul sau altul dintre momentele din trecut cu bucurie, mândrie sau, dimpotrivă, cu tristețe. Astfel, un tablou, o sculptură, o fotografie sau un obiect de muzeu pot reînvia numeroase amintiri, povești și emoții și îi pot readuce la momente din viața lor pe care le-au uitat dintr-un motiv sau altul.
Astfel, rememorarea îmbunătățește bunăstarea emoțională a persoanelor în vârstă, ajutându-le să-și proceseze experiențele din trecut, să-și sporească stima de sine, să reducă sentimentul de singurătate și izolare și să-și consolideze legăturile sociale atât cu familiile, cât și cu prietenii.
Ce este reminiscența? | Este o abordare terapeutică care presupune evocarea experiențelor și amintirilor din trecut prin utilizarea unor stimuli precum fotografii, muzică, obiecte etc. Este potrivită în special pentru persoanele în vârstă și le ajută să-și îmbunătățească starea de bine, să-și îmbunătățească dispoziția și stima de sine, să îmbătrânească în mod activ și să-și consolideze legăturile sociale prin evocarea unor amintiri semnificative și a experiențelor din trecut. Activitățile de rememorare pot fi desfășurate individual sau în grupuri mici sau mai mari. Acestea se concentrează pe încurajarea legăturilor emoționale și pe stimularea mentală a persoanelor în vârstă, mai degrabă decât pe testarea acurateței memoriei lor. |
Ce este reminiscența creativă? | Se bazează pe amintiri și le îmbogățește prin mijloace și abordări artistice pentru a facilita rememorarea. Pe lângă conversațiile verbale, se utilizează o gamă largă de stimuli creativi pentru a activa procesul de rememorare și simțurile participanților, precum și pentru a genera emoții pozitive. Printre acestea se pot număra implicarea și combinarea artei cu aprecierea acesteia, vizite la muzee, activități manuale și de artizanat, cântatul și ascultarea muzicii, dansuri și alte mișcări corporale sau diverse forme de improvizații teatrale. |
Infographic 4, Source: Creativity and Educational Studio “ARTIED”
Aprecierea artei și rememorarea creativă aduc beneficii diverse persoanelor în vârstă și familiilor acestora. În plus, ele pot îmbogăți activitățile organizate de muzee, galerii de artă și alte instituții culturale pentru acest grup de vizitatori. Prin intermediul acestora, persoanele în vârstă nu mai sunt simpli spectatori pasivi ai picturilor, sculpturilor sau exponatelor din muzee, ci devin participanți activi care interacționează cu acestea.
Printre beneficiile emoționale ale combinării acestor două abordări se numără:
● Îmbunătățirea stării emoționale a persoanelor în vârstă și reducerea izolării, a sentimentului de singurătate sau a plictiselii provocate de rutina monotonă a vieții de zi cu zi, prin evocarea amintirilor pozitive.
● Creșterea interacțiunii sociale și a legăturilor interumane. Procesele de rememorare și de povestire încurajează socializarea în rândul persoanelor în vârstă, ceea ce poate îmbunătăți abilitățile lor de comunicare și de narațiune și poate crea noi legături între ele, prin descoperirea unor interese comune sau a unor experiențe împărtășite.
● Consolidarea legăturilor cu membrii familiei și cu alți vârstnici prin povești împărtășite, emoții comune și explorarea operelor de artă și a artefactelor. Deoarece activitățile de rememorare oferă perspective asupra vieții persoanei, ele îmbunătățesc înțelegerea celor implicați.
● Stimularea imaginației și a capacităților cognitive prin implicarea creativității, a memoriei și a proceselor de gândire, care pot încetini odată cu înaintarea în vârstă.
● Îmbunătățirea memoriei și sprijinirea persoanelor în vârstă în a-și aminti evenimente din trecut, ceea ce poate îmbunătăți funcția lor cognitivă și capacitatea de reținere a informațiilor, precum și le poate spori stima de sine și sentimentul de realizare prin reflectarea asupra experiențelor de viață pozitive.
● Creșterea interesului persoanelor în vârstă pentru artă și cultură, precum și pentru învățarea pe tot parcursul vieții, prin încurajarea acestora să studieze și să reflecteze asupra unor picturi, sculpturi sau artefacte muzeale cunoscute sau mai puțin cunoscute, stimulându-le astfel curiozitatea și dorința de a învăța și de a reflecta.
Studiu de caz 1: Galeria de artă a Universității Yale, „Artă și limbaj prin obiectele din Galeria de artă a Universității Yale”: Resurse educaționale deschise |
Țară, oraș: SUA, orașul New Haven |
Titularul/titularii programului: Universitatea Yale, https://www.yale.edu/ |
Universitatea Yale deține cel mai vechi muzeu de artă universitar din America de Nord. Galeria adăpostește aproape 300.000 de obiecte din întreaga lume, precum și cea mai mare colecție de artă britanică din afara Regatului Unit și o colecție de aproape 1.000 de instrumente care documentează istoria tradițiilor muzicale din întreaga lume.
Galeria de Artă a Universității Yale a dezvoltat o serie de resurse educaționale deschise care oferă o varietate de instrumente didactice, exemple de activități și articole academice privind modalitățile de îmbunătățire a predării limbilor străine și a culturii prin explorarea obiectelor din vasta colecție a galeriei. De asemenea, aceasta încurajează colaborarea între profesorii de limbi străine, oferind o platformă pentru schimbul de idei, activități și strategii de predare prin intermediul artei.
Metodele de predare sunt clasificate în patru categorii care pot fi corelate cu obiective educaționale specifice pentru toate nivelurile de învățământ. Resursele au fost elaborate de cadre didactice și muzee pentru a stimula învățarea prin artă.
Cele patru categorii sunt:
Observație și reflecție aprofundate, care încurajează observația atentă și îndelungată, precum și reflecția asupra operelor de artă, favorizând atenția conștientă și exprimarea detaliată a ideilor.
Gândirea critică și cercetarea, care îi implică pe elevi în punerea sub semnul întrebării și analizarea operelor de artă pentru a-și dezvolta abilitățile de gândire critică și pentru a explora diverse perspective.
Înțelegerea narativă și contextuală, care explorează poveștile și contextele istorice din spatele operelor de artă, îmbogățind înțelegerea elevilor asupra temelor culturale și istorice.
Implicarea practică și senzorială, care presupune interacțiunea directă cu materialele artistice, îmbunătățind procesul de învățare prin experiențe tactile și senzoriale.
Sources: https://artlang.yale.edu/ & https://www.yale.edu/collections/museums-and-libraries
Studiu de caz nr. 2: Înțelegerea modului în care funcționează strategiile de gândire vizuală pentru profesori |
Țară, oraș: SUA, Illinois, Springfield |
Deținătorul/deținătorii drepturilor: Muzeul Statului Illinois, https://www.illinoisstatemuseum.org/ / canalul YouTube - https://www.youtube.com/@IllinoisStateMuseum |
Acest scurt videoclip educațional prezintă un exemplu practic de aplicare a metodei Strategiilor de gândire vizuală (VTS) în cazul a două opere de artă.
Videoclipul începe cu o scurtă descriere a metodei VTS, a modului în care aceasta poate fi aplicată pentru a analiza mai în profunzime operele de artă și a modului în care poate fi utilizată în cazul obiectelor istorice. Sunt prezentate cele trei întrebări importante: „Ce vezi aici? / Ce observi aici?”; „Ce te face să spui asta?”; „Ce altceva mai putem vedea?”.
Se subliniază importanța de a evidenția în opera de artă ceea ce cursanții spun că văd și de a parafraza observațiile lor, pentru a-i încuraja să aprofundeze și să continue să adauge noi perspective sau emoții.
Apoi, sunt prezentate două exemple practice cu diferite tablouri pentru a ilustra procesul.
Source: https://www.youtube.com/watch?v=H-1vm8-3LEI
Studiu de caz nr. 3: Proiectul Erasmus+ „Forget-me-not: Creative Reminiscence” |
Țară, oraș: Republica Cehă, Bulgaria, Franța și Spania |
Organizații partenere: Reminiscencni centrum, z. s. (CZ), Creativity and Educational Studio “ARTIED” (BG), edEUcation SAS (FR) and VINCORE SCCL (ES) - https://www.forgetmenotdigital.com/en-gb/ |
“Forget-me-not: Creative Reminiscence” a fost un proiect Erasmus+ cu durata de 18 luni (2024-1-CZ01-KA220-VET-000244635), care s-a derulat în perioada septembrie 2024 – februarie 2026. Obiectivul său general a fost îmbunătățirea incluziunii și a calității vieții persoanelor care suferă de demență, prin dotarea furnizorilor de educație și formare profesională, a profesioniștilor din domeniul sănătății și al asistenței sociale, precum și a îngrijitorilor informali din familie cu noi competențe și instrumente menite să îmbogățească abordarea terapiei prin reminiscență cu activități de apreciere a artei, artizanat, muzică și teatru.
Materiale de formare și rezultate cheie ale proiectului:
● Un manual pentru educatori și un program de formare care conțin instrumente și activități practice pentru sesiuni creative de rememorare, menite să stimuleze participarea persoanelor care suferă de demență. Materialele didactice se bazează pe abordarea prin rememorare și o îmbogățesc cu îndrumări practice privind modul în care aceasta poate fi combinată cu activități teatrale, aprecierea artei și a muzicii, activități de artizanat, povestirea experiențelor de viață prin rememorare, precum și cutii digitale de amintiri.
● O colecție de 8 resurse video practice privind abordarea FMN:CR, care prezintă diferite combinații de reminiscență și cel puțin două activități artistice: artizanat, teatru, muzică și aprecierea artei. Videoclipurile au fost înregistrate în cadrul unor sesiuni de reminiscență creativă organizate în fiecare țară parteneră, cu implicarea directă a persoanelor care suferă de demență și a îngrijitorilor acestora. Fiecare videoclip prezintă o explicație pas cu pas a modului de pregătire și organizare a unei sesiuni de reminiscență creativă și este însoțit de o scurtă descriere a diferitelor etape, disponibilă pentru descărcare.
● Recomandări privind modul în care se poate asigura o abordare incluzivă față de persoanele cu demență și modul în care se pot organiza activități de „amintiri creative” adaptate nevoilor acestora, precum și spații dedicate.
Notă: Deși proiectul s-a axat pe persoanele în vârstă care suferă de demență, materialele și abordările didactice propuse sunt potrivite pentru persoanele în vârstă în general și pot fi utilizate cu ușurință în orice spațiu cultural care dorește să inițieze activități creative de rememorare bazate pe aprecierea artei, activități de artizanat și povestirea experiențelor de viață prin mijloace manuale etc.
Activitatea 1: Rezonanță personală și punte emoțională |
Obiective de învățare: ● Să creeze o atmosferă relaxată în rândul participanților vârstnici și să îi încurajeze să își împărtășească ideile, perspectivele și gândurile fără teama de a fi judecați. ● Să încurajeze împărtășirea amintirilor personale, a emoțiilor și a experiențelor prin intermediul unor stimuli vizuali. |
Rezultatele învățării: Participanții simt că sunt legați unii de alții și înțeleg că arta se exprimă într-un mod diferit și este legată de poveștile lor de viață. |
Durata: Între 45 și 60 de minute, depending on the level of interaction |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de maximum 10 persoane; toți participanții stau așezați sau în picioare, așezați în cerc. |
Echipament și materiale necesare ● Un tablou impresionant, o reproducere sau o imprimare color a tabloului în format A3 (pe care toți participanții să o poată admira). Dacă este necesar, fiecărui participant i s-ar putea oferi imprimate color în format A4, pentru a facilita observarea. Un tablou potrivit poate fi, de exemplu, o scenă de familie sau din viața de zi cu zi, precum „Dansul din Rachenitsa” de Jan Murkvichka / Ivan Mrkvička, 1894, disponibil la Galeria Națională de Artă din Bulgaria, https://nationalgallery.bg/bg/, recum și în colecția sa digitală publică de pe https://nationalgallery.bg/wp-content/uploads/2017/10/8-5.jpg) sau o altă pictură aleasă de facilitator  |
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și Infograficul 1. ● Procesul de organizare a unei sesiuni de apreciere a artei și Infograficul 3. ● Cum se pot folosi picturile și obiectele expuse în muzeu ca stimulente creative pentru rememorare și Infograficul 4. Alegeți tabloul care va fi analizat. În Infograficul 4 sunt prezentate câteva sugestii privind tipurile de tablouri potrivite. Linkurile către colecțiile digitale ale muzeelor și galeriilor de artă sunt disponibile în secțiunea „Sfaturi pentru lecturi suplimentare” (bibliografie și resurse suplimentare).
Etapa 2: Implementarea (Între 30 și 45 de minute) ● Pasul 1: Urmând procedura prezentată în Infograficul 3, pașii 2 și 3 prezintă pe scurt contextul general în care a fost creată pictura – doar titlul acesteia, numele artistului, anul creației și curentul artistic general din care face parte (în cazul picturii din exemplu, acestea vor fi: titlul: „Dansul Rachenitsa”; autor: Jan Murkvichka / Ivan Mrkvička; anul de creație: 1894, curent artistic: realism). Apoi, rugați grupul să observe opera de artă în liniște deplină timp de aproximativ 2-3 minute. ● Pasul 2: Urmând procedura din Infograficul 3, Pasul 4, rugați participanții vârstnici să descrie ceea ce văd reprezentat în tablou. NOTĂ IMPORTANTĂ: În această etapă, precizați-le că trebuie să se concentreze doar asupra a ceea ce văd literalmente în tablou, fără a-și exprima emoțiile sau asocierile. ● Pasul 3: Urmând pașii din Infograficul 3, pasul 5, rugați elevii din clasele superioare să se concentreze asupra elementelor vizuale ale tabloului. Dacă este necesar, oferiți mai multe informații despre opera de artă, pictor, perioada istorică sau curentul artistic în cadrul căruia a fost creată. Concentrați-vă pe faptele principale sau oferiți câteva informații interesante, care ar putea îmbogăți discuția ulterioară. ● Pasul 4: Urmând procedura prezentată în Infograficul 3, pasul 6, fiecare participant este invitat să completeze propoziția: „Acest tablou îmi trezește amintirea despre...” sau „Acest tablou îmi amintește de un moment din viața mea în care m-am simțit...”. NOTĂ IMPORTANTĂ: Facilitatorul se asigură că nimeni nu comentează sau nu analizează din punct de vedere artistic amintirea altei persoane. Etapa 3: Colectarea feedback-ului (în jur de 15 minute) Membrii grupului împărtășesc ce au simțit în timp ce ascultau poveștile celorlalți. Dacă cineva dorește, poate oferi mai multe detalii despre propria poveste sau poate găsi o legătură cu povestea altcuiva. |
Sfaturi și adaptări: ● Este important ca facilitatorul să încurajeze ascultarea activă în rândul participanților și să le ceară să nu se întrerupă reciproc atunci când își împărtășesc sugestiile, observațiile și reflecțiile cu privire la pictură. ● Este important ca facilitatorul și participanții să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă și lipsită de judecăți în timpul împărtășirii poveștilor personale și să respecte emoțiile, sentimentele și experiențele de viață împărtășite. ● Facilitatorul trebuie să respecte limitele personale ale participanților și, dacă cineva preferă să nu împărtășească o poveste, nu trebuie să-l forțeze. Odată ce persoana în vârstă este pregătită, o poate face de la sine. ● Facilitatorul are libertatea de a alege alte tipuri de tablouri, sculpturi sau obiecte de muzeu, care să se potrivească grupului, și de a adapta procesul în consecință. |
Activitatea 2: Lumea prin ochii tăi |
Obiective de învățare ● Pentru a sparge gheața în rândul participanților vârstnici și pentru a încuraja schimbul de experiențe personale, fără riscul unei evaluări critice. ● Pentru a cultiva empatia și a încuraja acceptarea unor sentimente diferite sau opuse față de aceeași operă de artă.
|
Rezultatele învățării: Participanții recunosc că pot coexista opinii complet diferite fără a exista vreun conflict. |
Durata: 30 de minute |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de maximum 10 persoane; participanții lucrează mai întâi în perechi, apoi organizează o discuție de grup. |
Echipament și materiale necesare ● Pictură abstractă sau mai expresivă – un original, o reproducere sau o imprimare color a picturii în format A3. Dacă este necesar, fiecărei perechi i s-ar putea oferi imprimate color în format A4 pentru a facilita observarea. ● Bilețele Post-it. |
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și Infograficul 1. ● Procesul de organizare a unei sesiuni de apreciere a artei și Infograficul 3. ● Cum se pot folosi picturile și obiectele expuse în muzeu ca stimulente creative pentru rememorare și Infograficul 4. Alegeți tabloul care va fi analizat. În Infograficul 4 sunt prezentate câteva idei privind tipurile de tablouri potrivite. Linkurile către colecțiile digitale ale muzeelor și galeriilor de artă sunt disponibile în secțiunea „Sfaturi pentru lecturi suplimentare” (bibliografie și resurse suplimentare).
Etapa 2: Implementarea (în jur de 20 de minute) ● Pasul 1: Împărțiți participanții vârstnici în perechi. Dați fiecărei perechi trei bilețele Post-it. ● Pasul 2: Rugați fiecare persoană să privească tabloul în liniște și să noteze trei cuvinte care exprimă emoțiile pe care tabloul le trezește în ei. ● Pasul 3: Rugați partenerii din fiecare pereche să-și împărtășească impresiile. Adesea, acestea sunt diferite (de exemplu, o persoană simte „anxietate”, în timp ce cealaltă simte „calm”). Sarcina lor este să-și explice reciproc ce anume din tablou le trezește aceste sentimente, în timp ce cealaltă persoană ascultă doar cu înțelegere, fără a face comentarii. ● Pasul 4: (opțional) Dacă este cazul, încurajați participanții să discute în perechi despre diferențele de opinie, pentru a înțelege mai bine punctul de vedere al celuilalt.
Etapa 3: Colectarea feedback-ului (în jur de 10 minute) Rugați fiecare participant să împărtășească întregului grup: „Ce am aflat despre partenerul meu prin modul în care acesta a perceput opera de artă?”. |
Sfaturi și adaptări: ● Este important ca facilitatorul să încurajeze ascultarea activă în rândul participanților și să le ceară să nu se întrerupă reciproc atunci când își împărtășesc cuvintele, observațiile și sentimentele. ● Este important ca facilitatorul și participanții să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă și fără judecăți în timpul împărtășirii celor trei cuvinte și să respecte emoțiile și sentimentele menționate. ● Facilitatorul trebuie să respecte limitele personale ale participanților și, dacă cineva preferă să nu aprofundeze propriile emoții, nu trebuie să-l forțeze. Odată ce persoana vârstnică este pregătită, aceasta poate face acest lucru de una singură. ● Facilitatorul poate alege mai multe tablouri pentru activitate și poate propune fiecărei perechi să discute despre un tablou diferit. ● În locul tablourilor, facilitatorul are libertatea de a alege una sau mai multe sculpturi sau obiecte de muzeu și de a le folosi în cadrul activității. |
Activitatea 3: „Valiza culturală – Ce ar trebui să iau cu mine?“ |
Obiective de învățare ● Să încurajeze empatia și înțelegerea reciprocă în rândul persoanelor în vârstă. ● Să favorizeze împărtășirea treptată și consolidarea încrederii prin intermediul simbolurilor, al asocierilor personale și al experiențelor culturale. |
Rezultatele învățării: Participanții conștientizează faptul că fiecare se alătură grupului cu propriul „bagaj cultural” — amintiri, locuri, povești și valori. Ei exersează împărtășirea experiențelor într-un mod sigur, fără a fi nevoiți să dezvăluie informații personale dacă nu doresc acest lucru. |
Durata: 45 de minute |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de maximum 10 persoane; lucru individual, urmat de lucru în grupuri mici, apoi de discuții cu întregul grup. |
Echipament și materiale necesare ● Colecție de imagini, cărți poștale și obiecte legate de diverse culturi, cum ar fi reproduceri sau tipărituri ale unor tablouri, fotografii de epocă, fragmente de opere de artă, imagini ale unor exponate din muzee, detalii arhitecturale sau machete (de exemplu, suveniruri turistice din locuri celebre) sau altele similare ● Foi de hârtie ● Pixuri sau creioane |
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și Infograficul 1. ● Conceptul de „Ciclul de învățare al lui Kolb” și Infograficul 2. ● Cum se pot folosi picturile și obiectele expuse în muzeu ca stimulente creative pentru rememorare și Infograficul 4. Așezați imaginile și obiectele în centrul grupului.
Etapa 2: Implementarea (Între 30 și 35 de minute) ● Pasul 1: Invitați participanții să aleagă un obiect sau o imagine care îi „atrage” într-un fel sau altul. În această etapă nu este necesară nicio explicație. ● Pasul 2: Primul nivel de împărtășire – Distanța de siguranță: Rugați fiecare participant să completeze una dintre următoarele propoziții: „Am ales această imagine pentru că îmi amintește de...” sau „Aceasta îmi dă un sentiment de...”. Accentul se pune pe sentimentul sau impresia, mai degrabă decât pe povestea personală. ● Pasul 3: Al doilea nivel de împărtășire – Dezvăluire opțională: În grupuri mici, participanții pot aprofunda ceea ce au împărtășit: „Dacă acest obiect ar putea spune ceva despre mine, ar spune...”. Fiecare are dreptul să rămână strict la nivel simbolic. Etapa 3: Colectarea feedback-ului (între 10 - 15 minute) În cadrul întregului grup, participanții discută următoarele întrebări: „Ce v-a ajutat să vă simțiți în largul vostru?” și „Ce ați aflat despre ceilalți fără a pune întrebări directe și personale?” |
Sfaturi și adaptări: ● Este important ca facilitatorul să încurajeze ascultarea activă în rândul participanților și să le ceară să nu se întrerupă reciproc atunci când își împărtășesc sentimentele și impresiile. ● Este important ca facilitatorul și participanții să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă și fără prejudecăți pe durata activității și să respecte emoțiile și sentimentele împărtășite. ● Facilitatorul ar trebui să se abțină de la a insista asupra relatărilor personale. Dacă cineva preferă să nu aprofundeze propriile emoții, acesta nu ar trebui să-l forțeze. Dacă este necesar, facilitatorul ar putea da un exemplu, împărtășind pe scurt ceva din propria experiență pentru a stimula procesul. ● Facilitatorul ar trebui să respecte limitele personale ale participanților și să sublinieze faptul că încrederea se construiește pas cu pas. |
Activitatea 4: „Povești care se întâlnesc – punți între experiențe“ |
Obiective de învățare ● Să se creeze o legătură mai profundă între participanți prin schimbul de asocieri și experiențe personale. ● Să se dezvolte abilitățile de a asculta cu înțelegere și de a accepta perspective diferite. ● Să se cultive un sentiment de apartenență la un grup restrâns prin descoperirea unor teme umane comune. |
Rezultatele învățării: ● Participanții pot împărtăși semnificații personale legate de obiectele culturale fără a se simți obligați să dezvăluie informații prea intime. ● Ei își dau seama că persoane diferite pot descoperi povești complet diferite în spatele aceleiași imagini culturale. ● Își dezvoltă capacitatea de a-i asculta pe ceilalți nu pentru a le răspunde, ci pentru a-i înțelege. |
Durata: între 40 - 60 de minute, în funcție de nivelul de interacțiune în cadrul grupului |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de maximum 10 persoane; Lucru individual → În perechi → Grupuri mici → Reflecție cu întregul grup. |
Echipament și materiale necesare ● Imagini ale unor obiecte culturale, cum ar fi reproduceri sau tipărituri ale unor tablouri, fotografii, imagini ale unor exponate din muzee, detalii arhitecturale sau machete (de exemplu, suveniruri turistice din locuri celebre), obiecte provenind din diverse culturi etc. ● Fișe cu cuvinte/concept (de exemplu: acasă, schimbare, călătorie, amintire, apartenență, libertate, întâlnire, tradiție) ● Foi de hârtie ● Pixuri sau creioane |
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și infograficul 1. ● Conceptul ciclului de învățare al lui Kolb și infograficul 2. ● Procesul de organizare a unei sesiuni de apreciere artistică și infograficul 3. Așezați imaginile și obiectele în centrul grupului.
Etapa 2: Implementarea (între 35 și 40 de minute) ● Pasul 1: „Descoperire tăcută”: Rugați fiecare participant să aleagă o imagine sau un obiect care, în opinia sa, ascunde o poveste. În această etapă nu este necesară nicio explicație. Scopul este acela de a stabili mai întâi o legătură personală cu imaginea sau obiectul ales. Facilitatorul poate spune: „Nu căutăm cea mai frumoasă sau cea mai potrivită imagine sau obiect. Alegeți-l pe cel care vă face să vă gândiți la ceva.” ● Pasul 2: „Povestea din spatele imaginii”: Rugați fiecare participant să scrie o propoziție scurtă, folosind una dintre următoarele fraze de introducere: „Îmi imaginez că această imagine / acest obiect ascunde o poveste despre...”; „Dacă acest obiect ar fi o amintire, ar fi...”; „Această imagine mă face să mă gândesc la...”. NOTĂ IMPORTANTĂ: Participanții pot vorbi fie despre ei înșiși, fie pot crea o poveste fictivă. Acest lucru le permite să păstreze o distanță de siguranță, în cazul în care cineva nu dorește să împărtășească ceva în această etapă. ● Pasul 3: „Întâlnirea a două povești” (activitate în perechi): Fiecare participant își împărtășește povestea răspunzând la următoarele întrebări: „Ce ți se pare cel mai important în această poveste?” și „Ce fel de sentiment îți trezește această imagine?”. NOTĂ IMPORTANTĂ: Partenerilor nu li se permite să analizeze sau să-și exprime opiniile cu privire la ceea ce s-a spus. Ulterior, partenerii caută un singur cuvânt comun care leagă ambele povești, răspunzând la întrebarea „Ce ai găsit în comun între povestea ta și a mea?”. Exemplu: „Imaginea mea îmi amintește de o casă veche, iar a ta de o călătorie. Cuvântul comun este «apartenență»”. ● Pasul 4: „Harta temelor comune” (activitate în grupuri mici): Perechile se reunesc în grupuri mici și împărtășesc doar cuvântul comun pe care l-au descoperit. Grupul creează o „hartă” comună a temelor care se conturează: amintiri; familie; schimbare; speranță; identitate; legătura cu un loc etc. Accentul se pune pe ceea ce îi unește pe vârstnici, mai degrabă decât pe diferențele dintre ei. Etapa 3: Colectarea feedback-ului (around 10 to 15 de minute) În cadrul întregului grup, participanții reflectează asupra următoarelor întrebări: „Cum s-a schimbat modul în care privești povestea altcuiva?”; „Ai fost curios?”; „Ce anume creează încredere într-un grup restrâns?” |
Sfaturi și adaptări: ● Facilitatorul trebuie să se asigure că discuția nu se transformă într-o evaluare sau comparație a poveștilor personale. Este important să se concentreze atenția asupra procesului de creare a legăturilor între oameni, prin îndemnuri precum: „Nu este nevoie să avem povești identice pentru a găsi o temă umană comună.” ● Este important ca facilitatorul să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă, respectuoasă și fără prejudecăți și să încurajeze ascultarea activă în rândul participanților. ● Facilitatorul trebuie să respecte limitele personale ale participanților și, dacă cineva preferă să nu împărtășească o poveste, nu trebuie să-l forțeze. Odată ce persoana în vârstă este pregătită, o poate face singură. Între timp, poate apela la imaginație și poate împărtăși o poveste fantezistă. ● Facilitatorul trebuie să respecte limitele personale ale participanților. Dacă un participant în vârstă devine prea emoționat, i se poate oferi sprijin psihologic. |
Activitatea 5: „Mesajul meu cultural – Limba invizibilului“ |
Obiective de învățare ● Să încurajeze exprimarea personală prin simboluri vizuale, culori și forme. ● Să îi ajute pe participanți să descopere legăturile dintre imaginile culturale și experiențele personale. ● Să dezvolte convingerea că fiecare individ are dreptul la propriul mod de exprimare creativă și de interpretare. |
Rezultatele învățării: ● Participanții sunt capabili să folosească aprecierea artei ca mijloc de exprimare a ideilor, sentimentelor, amintirilor și valorilor. ● Ei înțeleg că procesul artistic nu este evaluat din perspectiva „corectului și greșitului”, ci prin prisma semnificației și experienței personale. ● Ei dezvoltă respectul pentru diversitatea modurilor în care oamenii se exprimă. |
Durata: între 45 - 60 de minute, în funcție de interacțiunea din cadrul grupului. |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de până la 10 persoane; Activitate creativă individuală → Reflecție cu întregul grup |
Echipament și materiale necesare ● Originale, reproduceri sau tipărituri în format A3 ale picturilor. Notă: Se recomandă selectarea mai multor opere de artă din diferite categorii enumerate în Infograficul 4, astfel încât participanții să poată alege cea care îi atrage cel mai mult. ● Tipăriri colorate în format A4 ale picturilor (câte una pentru fiecare participant) ● Hârtie, materiale de artă, reviste vechi, broșuri, buletine informative etc. pentru decupat, foarfece, lipici, creioane colorate sau markere ● Bilețele Post-it (pentru Pasul 4) |
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și Infograficul 1. ● Conceptul ciclului de învățare al lui Kolb și Infograficul 2. ● Procesul de organizare a unei sesiuni de apreciere artistică și Infograficul 3. ● Cum se pot folosi picturile și obiectele expuse în muzeu ca stimulente creative pentru rememorare și Infograficul 4. Alegeți picturile care vor fi folosite. În Infograficul 4 sunt prezentate câteva idei privind tipurile potrivite de picturi. Link-urile către colecțiile digitale ale muzeelor și galeriilor de artă sunt disponibile în secțiunea „Sfaturi pentru lecturi suplimentare” (bibliografie și resurse suplimentare). Așezați diverse imagini, reproduceri și materiale în centrul grupului.
Etapa 2: Implementarea (între 35 și 40 de minute) ● Pasul 1: „Alegerea unei imagini interioare”: Rugați participanții să aleagă un tablou dintre cele propuse, care le trezește cele mai puternice emoții. NOTĂ IMPORTANTĂ: Subliniați faptul că participanții nu trebuie să se gândească la care operă de artă sau imagine pare mai frumoasă, ci la cea care îi face să se oprească și să reflecteze asupra ei. ● Pasul 2: „Reflecție și personalizare a imaginii”: Urmând pașii din secțiunea „Aprecierea artei”, rugați participanții să privească tabloul pe care l-au ales, să îl contempleze în tăcere și să încerce să stabilească o legătură cu acesta prin amintiri, emoții sau intuiții. NOTĂ IMPORTANTĂ: Rugați-i să nu-și împărtășească încă observațiile, sentimentele sau asocierile. ● Pasul 3: Pasul 3: „Crearea unui simbol / a unui colaj”: Invitați participanții să creeze un mic colaj sau un simbol personal al emoțiilor, amintirilor sau ideilor care au apărut în urma reflecției asupra tabloului. Rugați-i să încerce să răspundă la următoarea întrebare orientativă: „Ce reprezint eu din lumea mea interioară și culturală?”. Încurajați-i să folosească diverse culori, forme, imagini, decupaje etc. atunci când își creează simbolul sau colajul. Dacă doresc, participanții pot include în lucrarea lor și fragmente din tabloul care le-a plăcut (pentru aceasta pot folosi printurile colorate în format A4). NOTĂ IMPORTANTĂ: Facilitatorul ar trebui să le reamintească tuturor că simbolul/colajul nu trebuie să fie „frumos” sau „profesional”, ci ar trebui să prezinte ideile lor și să comunice mesajul pe care doresc să îl transmită. De exemplu, subliniind: „Opera de artă nu arată doar abilități. Cel mai important este mesajul pe care îl transmite spectatorilor.” ● Pasul 4: „Galeria tăcută”: Odată ce participanții și-au finalizat colajele/simbolurile, rugați-i să-și așeze lucrările în spațiul disponibil. Invitați-i să se plimbe prin expoziția improvizată și să privească toate colajele și simbolurile în tăcere. Apoi, invitați-i pe toți să aleagă un colaj/simbol creat de o altă persoană și să scrie pe spatele bilețelului Post-it: „Ce simt când privesc acest colaj/simbol este...”. Rugați persoanele în vârstă să lipească bilețelul lângă lucrarea de artă, astfel încât să nu poată fi văzut sau citit de ceilalți în această etapă. NOTĂ IMPORTANTĂ: Subliniați participanților că nu este permis să ghicească „ce a vrut autorul să spună” și că nimeni nu trebuie să evalueze abilitățile profesionale și artistice ale autorului. Subliniați faptul că fiecare lucrare poate avea o semnificație diferită pentru privitori, poate provoca o varietate de asocieri, emoții și amintiri și că nu există răspunsuri corecte sau greșite. Precizați că nu este obligatoriu să împărtășiți gânduri despre toate lucrările colegilor, însă este foarte recomandat să încercați să exprimați câteva idei despre majoritatea acestora. Etapa 3: Colectarea feedback-ului (în jur de 10 - 15 minute) Rugați participanții să arunce o privire asupra ideilor și împărtășirilor celorlalți de pe bilețelele Post-it. Invitați-i să spună pe scurt dacă au găsit vreo asociere, emoție sau împărtășire care i-a surprins sau care a reprezentat o modalitate neașteptată de a se conecta cu colajul sau simbolul lor. NOTĂ IMPORTANTĂ: Subliniați din nou faptul că arta este foarte subiectivă și că nu există o modalitate corectă sau greșită de a intra în contact cu ea. Subliniați încă o dată că fiecare operă poate avea semnificații diferite pentru diferiți privitori și poate provoca o varietate de asocieri, emoții și amintiri care pot fi complet diferite de cele ale autorului și că acest lucru s-a întâmplat în cazul multor pictori și artiști de renume mondial. Dacă este cazul, invitați participanții să împărtășească, în mod voluntar, ce au reprezentat colajele sau simbolurile lor sau care a fost cel mai important mesaj pe care au dorit să-l transmită. |
Sfaturi și adaptări: ● Facilitatorul trebuie să se asigure că discuția nu se transformă într-o evaluare sau comparație între colajele sau simbolurile personale, nici într-o învinovățire sau justificare a ceea ce a vrut să spună unul sau altul dintre participanți și a modului în care a fost înțeles. Pentru a susține diverse forme de exprimare și a preveni comparațiile sau frustrarea, facilitatorul poate folosi fraze precum: „Este interesant cum aceeași operă de artă poate avea semnificații diferite pentru oameni diferiți” sau „Să nu căutăm ce înseamnă pictura, colajul sau simbolul în general, ci ce înseamnă pentru persoana care l-a creat și pentru cea care îl privește. Este normal ca aceste două interpretări să difere, iar acest lucru se întâmplă în cazul multor tablouri și pictori celebri.” ● Este important ca facilitatorul să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă și fără prejudecăți și să încurajeze ascultarea activă, toleranța și comunicarea respectuoasă între participanți. ● Facilitatorul ar trebui să respecte limitele personale ale participanților și, dacă cineva devine iritat sau dă semne că se simte jignit sau neînțeles, i se poate oferi încurajare sau sprijin pozitiv. ● Pe lângă hârtie, pentru crearea colajelor sau a simbolurilor pot fi folosite și alte tipuri de materiale cu textură, cum ar fi țesăturile, materialele naturale etc. |
Activitatea 6: „Voci în artă – O singură operă de artă, multe lumi“ |
Obiective de învățare ● Dezvoltarea capacității de a accepta perspective și interpretări culturale diferite. ● Încurajarea dialogului în care diferențele sunt privite ca o resursă. ● Îmbunătățirea capacității de a asculta și cultivarea curiozității față de experiențele celorlalți. |
Rezultatele învățării: ● Participanții înțeleg că o singură operă de artă poate avea mai multe semnificații. ● Ei pot exersa abilități de exprimare a unei opinii fără a o impune. ● Își dezvoltă sensibilitatea culturală și empatia. |
Durata: între 40 - 60 de minute, în funcție de intensitatea interacțiunii |
Tipul (individuală sau de grup): Grup de maximum 10 persoane; reflecție individuală, urmată de o activitate de grup |
Echipament și materiale necesare ● O operă de artă (un tablou, o fotografie, o sculptură sau un fragment cultural). În cazul unui tablou, sunt acceptate atât originalul, cât și o reproducere sau o imprimare color a acestuia în format A3. Dacă este necesar, se pot distribui fiecărui participant imprimate color în format A4 pentru o observare mai atentă. ● Fișe de lucru cu roluri / perspective. Exemple de perspective: O persoană care vede frumusețea; O persoană care vede pierderea; O persoană care vede schimbarea; O persoană care vede speranța; * O persoană dintr-o altă cultură/perioadă istorică.
|
Descriere pas cu pas: Etapa 1: Pregătirea Facilitatorul ar trebui să se familiarizeze cu: ● Conceptul de „Strategii de gândire vizuală” (VTS) și Infograficul 1. ● Conceptul ciclului de învățare al lui Kolb și Infograficul 2. ● Procesul de organizare a unei sesiuni de apreciere artistică și Infograficul 3. ● Cum se pot folosi picturile și obiectele expuse în muzeu ca stimulente creative pentru rememorare și Infograficul 4. Selectați opera de artă care va fi utilizată. În Infograficul 4 sunt prezentate câteva idei privind tipurile de picturi potrivite. Linkurile către colecțiile digitale ale muzeelor și galeriilor de artă sunt disponibile în secțiunea „Sfaturi pentru lecturi suplimentare” (bibliografie și resurse suplimentare).
Etapa 2: Implementarea (între 30 și 40 de minute) ● Pasul 1: „Prima impresie”: Grupul privește opera de artă în tăcere. Fiecare notează primul cuvânt sau prima senzație care îi vine în minte. ● Pasul 2: „Schimbare de perspectivă”: Fiecare participant primește o perspectivă diferită (un rol) și răspunde la întrebarea: „Dacă privesc această operă de artă din acest punct de vedere, aș observa...”. De exemplu: „Ca persoană în căutarea schimbării, aș vedea mișcare și tranziție.” ● Pasul 3: „Întâlnirea interpretărilor”: Fiecare își expune punctul de vedere. NOTĂ IMPORTANTĂ: Ceilalți nu au voie să spună „Nu e adevărat”. În schimb, ar trebui să folosească expresii precum: „E interesant, pentru că...” sau „Eu văd lucrurile altfel, pentru că...”. Etapa 3: Colectarea feedback-ului (în jur de 10 - 15 minute) În cadrul întregului grup, participanții reflectează asupra următoarelor întrebări: „Ce s-a schimbat când ați privit opera de artă dintr-o altă perspectivă?”; „Cum îmbogățesc experiența opiniile diferite?”; „Ce înseamnă să existe spațiu pentru opiniile tuturor?”, etc. |
Sfaturi și adaptări: ● Facilitatorul nu ar trebui să explice „adevăratul înțeles” al operei de artă, ci să susțină dialogul și schimbul de opinii. Este important să se sublinieze participanților că „scopul nu este acela de a găsi un singur adevăr despre operă, ci de a vedea câte experiențe umane diferite poate stârni aceasta”. ● Este important ca facilitatorul să mențină o atmosferă deschisă, prietenoasă și fără prejudecăți și să încurajeze ascultarea activă, toleranța și comunicarea respectuoasă între participanți. Pentru a susține diverse forme de exprimare și a preveni frustrarea, facilitatorul poate folosi fraze precum: „Este interesant cum același tablou poate avea semnificații diferite pentru oameni diferiți”. ● Facilitatorul trebuie să respecte limitele personale ale participanților și, dacă cineva devine iritat sau dă semne că s-a simțit jignit sau neînțeles, i se poate oferi încurajare sau sprijin pozitiv. |
Modulul se concentrează pe modul de creare și gestionare a unor medii culturale și de învățare deschise, lipsite de prejudecăți și sigure din punct de vedere psihologic, care încurajează discuțiile și împărtășirea experiențelor personale în rândul persoanelor în vârstă. Prin interacțiunea activă cu opere de artă, exponate muzeale și alte stimulente creative, aceștia pot să-și depene amintiri, să povestească, să interacționeze cu ceilalți, să socializeze și să îmbătrânească în mod activ.
Combinația dintre sfaturi utile, infografice inspiratoare, studii de caz și activități practice le permite persoanelor în vârstă active care doresc să devină „Ambasadori culturali”, precum și angajaților din muzee și galerii, educatorilor, lucrătorilor din domeniul cultural, formatorilor pentru adulți etc. să-și îmbunătățească cunoștințele și competențele privind modul de implicare activă a vizitatorilor în vârstă, astfel încât aceștia să nu fie simpli spectatori pasivi ai expozițiilor, ci contribuitori activi la viața culturală.
Pe parcursul modulului, elevii din ultimul an, precum și educatorii și facilitatorii culturali:
● Au învățat despre Strategiile de gândire vizuală (VTS) și despre cum să creeze un mediu de grup sigur și lipsit de judecăți atunci când se discută despre opere de artă.
● S-au familiarizat cu conceptul de siguranță psihologică și cu modul de a construi încrederea în cadrul unor grupuri mici de vizitatori vârstnici interesați de cultură, astfel încât să încurajeze schimbul de opinii și explorarea operelor de artă și a artefactelor în rândul acestora.
● Am învățat despre teoria învățării experiențiale a lui David Kolb și despre cum să încurajăm exprimarea personală prin facilitarea deschisă și incluzivă a experiențelor de învățare artistică și culturală.
● Am explorat diferența dintre istoria artei și a culturii și aprecierea artei și ne-am îmbunătățit cunoștințele despre modul de organizare a activităților de apreciere a artei pentru persoanele în vârstă.
● Ne-am familiarizat cu reminiscența creativă și cu modul de utilizare a acesteia pentru o mai bună conectare cu propriile amintiri și experiențe ale persoanelor în vârstă, precum și cu cele ale celorlalți.
● Au explorat beneficiile emoționale ale combinării aprecierii artei cu reminiscența creativă.
● Li s-au prezentat 3 studii de caz / exemple practice și 6 activități practice privind modul de facilitare a discuțiilor în grupuri mici pentru o mai bună înțelegere a artei și culturii prin conectarea cu operele de artă (urmând abordările de apreciere a artei și de reminiscență creativă).
● Strategii de gândire vizuală (VTS) reprezintă o metodă de predare bazată pe cercetare, care utilizează discuții moderate pe tema artei. Ghidați de trei întrebări esențiale („Ce se întâmplă aici?”; „Ce vezi care te face să spui asta?”; „Ce altceva mai putem descoperi?”), cursanții își dezvoltă abilitățile de observare, gândire critică, comunicare și colaborare.
● Siguranța psihologică (în facilitarea grupurilor mici) este procesul de creare și menținere a unui mediu de învățare deschis și favorabil, în care participanții se simt confortabil să-și exprime ideile, să pună întrebări, să-și recunoască greșelile și să-i provoace pe ceilalți și pe status quo fără teama de a fi puși într-o situație jenantă, de a fi corectați sau respinși.
● Teoria învățării experiențiale a lui David Kolb (Ciclul de învățare al lui Kolb) este o teorie a învățării bazată pe experiență, care se bazează pe înțelegerea procesului de învățare ca un ciclu continuu de experiență, reflecție, conceptualizare și experimentare, mai degrabă decât o progresie liniară.
● Aprecierea artei reprezintă înțelegerea, analiza, interpretarea și bucuria față de artele plastice, prin crearea de sens și conectarea emoțională a spectatorilor cu semnificația artistică, estetică, istorică și culturală a operelor de artă.
● Reminiscența este o abordare terapeutică care implică reamintirea experiențelor și amintirilor din trecut prin utilizarea unor stimuli precum fotografii, muzică, obiecte etc.
● Reminiscență creatică se bazează pe terapia prin reminiscență și o îmbogățește cu mijloace artistice și stimuli creativi pentru a facilita procesul de reamintire.
● Strategii de gândire vizuală - https://vtshome.org/ (în engleză)
● Strategii de gândire vizuală (VTS) - https://artlang.yale.edu/visual-thinking-strategies-vts (în engleză)
● Kolb’s Learning Cycle - https://www.simplypsychology.org/learning-kolb.html (în engleză)
● Kolb's Experiential Learning Model - https://www.ebsco.com/research-starters/education/kolbs-experiential-learning-model (în engleză)
● What is Active Ageing and how can Museums help? - https://www.museumnext.com/article/what-is-active-ageing-and-how-can-museums-help/ (în engleză)
● Psychological Safety and Learning Behavior in Work Teams by Amy Edmondson - https://www.researchgate.net/publication/243774322_Psychological_Safety_and_Learning_Behavior_in_Work_Teams (în engleză)
● The Participatory Museum (a practical guide to working with community members and visitors to make cultural institutions more dynamic, relevant, essential places) / Opening up the Museum (a TEDx video) by Nina Simon - https://www.participatorymuseum.org/ & https://www.youtube.com/watch?v=aIcwIH1vZ9w (în engleză)
● Tate Museum's online art terms glossary - https://www.tate.org.uk/art/art-terms (în engleză)
● MoMA’s online art terms glossary - https://www.moma.org/collection/terms/ (în engleză)
● Forget-me-not Platform - https://www.forgetmenotdigital.com/en-gb/E-Learning (în engleză, French, Spanish, Bulgarian and Czech; on the platform, there are learning materials in other languages as well)
● What Is Reminiscence Therapy? - https://www.verywellmind.com/how-reminiscence-therapy-works-5214451 (în engleză)
● Reminiscence and Reminiscence Therapy - https://www.alz.org/help-support/caregiving/daily-care/reminiscence-and-reminiscence-therapy (în engleză)
Linkuri către cele mai renumite galerii de artă cu colecții online ușor accesibile, care pot fi folosite pentru sesiuni de apreciere a artei și de rememorare creativă (lista nu este exhaustivă):
● National Gallery, London, UK - https://www.nationalgallery.org.uk/
● Tate Modern Museum, UK - https://www.tate.org.uk/
● Le Louvre, Paris, France - https://www.louvre.fr/en/
● Rijksmuseum, the Netherlands - https://www.rijksmuseum.nl/en
● Museo Nacional del Prado, Madrid, Spain - https://www.museodelprado.es/en
● Uffizi Gallery, Florence, Italy - https://www.uffizi.it/en
● Vatican Museums, Vatican City, Italy - https://www.museivaticani.va/content/museivaticani/en.html
● Museum of Modern Art (MoMA), USA - https://www.moma.org/
● Alte Pinakothek, Munich, Germany - https://www.pinakothek.de/de/alte-pinakothek
Linkuri către muzeele și galeriile de artă naționale din țările partenere (lista nu este exhaustivă):
● Lituania:
o National Art Gallery, Vilnius - https://www.lndm.lt/en/ndg/
o National Museum of Lithuania, Vilnius - https://lnm.lt/en/
● Bulgaria:
o National Art Gallery, Sofia - https://nationalgallery.bg/
o National Museum of History, Sofia - https://historymuseum.org/
o National Polytechnical Museum, Sofia - https://polytechnic-museum.com/
● Grecia:
o National Gallery - Alexandros Soutsos Museum, Athens - https://www.nationalgallery.gr/en/
o Acropolis Museum, Athens - https://www.theacropolismuseum.gr/en
● România:
o National Museum of Romanian History, Bucharest - https://www.mnir.ro/welcome-to-nhmr/
o The National Museum of Art of Romania, Bucharest - https://mnar.ro/en/